Prezența ficțiunii catastrofice în viața cotidiană este o realitate pe care au promovat-o cu insistență producătorii de film în goana lor după audiență și beneficii. Cinematografia americană este liderul necontestat al supraproducțiilor catastrofice care încearcă să clatine blazarea concetățenilor săi venită din bunăstarea și siguranța pe care le asigură o societate eficientă și dezvoltată. A existat o adevărată competiție între scenariști pentru a descoperi noi subiecte și noi surse de inspirare a groazei. Dacă s-ar face un inventar am vedea că nimic din ceea ce ar putea să ne amenințe, să ne înfricoșeze nu a fost uitat. De la cutremure și inundații, de la variile forme de catastrofe naturale și până la acelea produse de genii ale răului și ale distrugerii, nimic nu lipsește din recuzita artistică. Iar performanța tehnică a făcut ca nu de puține ori, diferența dintre ficțiune și realitate să nici nu mai poată fi sesizată. Pentru imensa majoritate a americanilor care au urmărit pe ecranele televizoarelor evoluția evenimentelor din 11 septembrie, prima senzație a fost aceea că asistă la derularea secvențelor dintr-o superproducție. Ceea ce se întâmpla acolo era atât de șocant încât nu putea fi adevărat. Mai mult, copiii lor nu cred nici astăzi, la câteva zile, că tragedia a fost reală. Pentru ei continuă să fie un film spectaculos. Iată, deci, confimarea unui adevăr pe care suntem adesea tentați să-l ignorăm: acela că, uneori, realitatea poate fi mai cumplită decât cea mai nebunească viziune ficțională. Boeing-urile uriașe înfigându-se ca niște săgeți de tir în "Gemeni", Pentagonul fumegând, cele două turnuri prăbușindu-se ca după o operațiune de demolare bine pusă la punct, sunt secvențe pe care arta cinematografică le-a putut doar sugera, ca pe niște enormități care niciodată nu se vor putea produce cu adevărat. Este, poate, prima dată când telespectatorul - nu doar american - reușește să fie suficient de șocat pentru a-și pune toate acele întrebări pe care nu și le-a pus după nici una dintre superproducțiile pe care le-a vizionat cu o sticlă de pepsi și o pungă de floricele alături. |