Este interesant că fostul şi actualul preşedinte se întâlnesc tot mai des pe planul opţiunilor şi că se menajează reciproc mai mult decât le convine partizanilor lor.
Zilele trecute dl Iliescu şi-a şocat, pur şi simplu colegii (n-am pus ghilimele!) afirmând că n-ar trebui să se promoveze o acţiune de suspendare a preşedintelui, aşa cum propunea la un moment dat, dl Năstase, supărat pe toţi cei care doresc să-l dea jos din scaun ci, din contră, Băsescu ar trebui sprijinit să-şi îndeplinească mandatul! Pe de altă parte, dl Băsescu a intrat în vizorul unor foşti sau actuali colegi de Alianţă (exemplu: dl Guşă) prin faptul că nu este suficient de agresiv la adresa dlui Iliescu şi că, pur şi simplu, îl menajează. De aici până la teoria conspiraţiei sau a şantajului n-a fost decât un pas, care s-a şi făcut cu suspectă uşurinţă.
Mai nou, cei doi politicieni, atât de diferiţi din toate punctele de vedere, se reîntâlnesc pe un alt palier: acela al opţiunii pentru sistemul parlamentar unicameral. Unul de la Bucureşti şi altul de la New York, s-au exprimat în sensul preferinţei pentru o astfel de formulă care ar favoriza luarea mai rapidă în special a deciziilor care privesc integrarea noastră europeană. Ambii văd un parlament mai puţin populat cu tot soiul de personaje dintre care prea mulţi n-au nici în clin nici în mânecă cu procesul de legiferare, şi mai eficient. În ambele tabere propunerea a strânit reacţii care au mers de la un refuz politicos până la adevărate accese de furie. Faptul că Băsescu a putut să arunce pe piaţă o asemenea idee l-a făcut pe Antonie Iorgovan să uite că şeful şi mentorul său era de aceeaşi părere, calificând-o drept imbecilitate.
Nu este o imbecilitate. Este o temă gratuită de dispute sterile şi un bun prilej de deturnare a atenţiei publice de la teme cu adevărat majore. Odată aplicat sistemul bicameral, cu cele 500 de locuri ale sale în care se pot lăfăi pe banii poporului aleşii acestuia, devine aproape de neconceput ca aceştia să fie dispuşi să-şi amputeze propriul confort şi propriile privilegii şi nu vor precupeţi nici un efort pentru a împiedica orice punere a sa în discuţie, printr-un referendum. Pe bună dreptate: cine s-ar muta, cu plăcere, din două camere, într-o garsonieră?