Dacã ar fi sã ne luãm dupã domnul NiÞã, "tatãl forfetarului", nici n-ar mai trebui organizate alegeri În PSD pentru cã, la Braºov, unde s-a reunit "floarea pragmaticã" a partidului, liderii a 39 de organizaÞii locale ºi-au exprimat sincer intenÞia de a-l susÞine pe Mircea Geoanã pentru un nou mandat de preºedinte. Nici nu-mi dau seama care sunt cei care fac opinie separatã, În duºmãnia unanimitãÞii: Clujul? Argeºul? Oricum nu are importanÞã.

În timp ce "aripa pragmaticã" se recrea la Poiana Braºov, punând la cale viitorul partidului, "aripa teoreticã" se dãdea în simpozioane la Bucureºti, îngrijorându-se nu atât de prezentul, cât de viitorul stângii. În general ºi în particular. Sub drapelul ºtiinþific al lui Adrian Severin, Iliescu, Nãstase, Diaconescu, Mitrea, Darabonþ, ªtireanu, Elena Dumitru, Marian Sârbu, dãdeau de înþeles cã sunt de altã pãrere.

La acelaºi simpozion, Mitrea κi anunÞa intenÞia de a candida, ca rãspuns la ezitãrile lui Cristian Diaconescu, În timp ce Nãstase se arãta dispus sã mai aºtepte, pentru a vedea cum curg lucrurile. Cert este cã ziua de vineri, 22 ianuarie, a marcat declanºarea oficialã a unei noi campanii electorale. Una destul de confuzã, atâta timp cât nu se prea ºtie care va fi nivelul de reprezentare la Congres ºi cum se va vota. Dar - dupã cum s-a vãzut ºi În 2005 - nu cum se voteazã este important, ci cine numãrã voturile, fie ele ºi neexprimate Încã.

Aºa Încât asigurarea datã de Marian Vanghelie nu este una suficient de liniºtitoare pentru Geoanã. PSD-ul este un partid În care funcÞia de preºedinte nu se obÞine nici prin sufragiul universal ºi nici prin unul de reprezentativitate. Formula e undeva pe la mijloc - aºa Încât angajamentul liderilor judeÞeni este mai mult unul de formã, atâta timp cât aceºtia nu pot controla votul tuturor delegaÞilor. Pe asta mizeazã, de fapt, contracandidaÞii lui Geoanã: pe capacitatea de a ÎnfluenÞa opÞiunile electorilor, printr-o campanie susÞinutã ºi convingãtoare.

Care ar fi argumentele unei astfel de campanii? În primul rând eºecul, pe linie, al lui Mircea Geoanã, de a readuce partidul la nivelul de influenþã ºi putere avut înaintea lui. Cu Geoanã în frunte, partidul nu numai cã nu s-a reformat, dar a ºi pierdut toate "rãzboaiele" în care s-a angajat. Iar erorile acestei strategii pot fi uºor puse în evidenþã: lipsa unei reacþii adecvate la momentul în care Bãsescu a forþat Constituþia, impunând Guvernul Tãriceanu, acþiunea pripitã de suspendare a preºedintelui neurmatã de o coordonare corespunzãtoare la referendum, intrarea pripitã la guvernare în 2009 ºi ieºirea neinspiratã din acelaºi an - toate pe fondul unor aproximaþii ºi stângãcii ale unui lider aflat în mod evident sub control.

Care ar fi argumentele campaniei În favoarea contracandidaÞilor lui Geoana? Cel mai des invocat este pericolul scãderii continue a ponderii ºi influenÞei partidului - pânã la stadiul de a nu mai reprezenta o alternativã la guvernare. Apoi, pierderea continuã de lideri ºi de parlamentari ºi slãbirea influenÞei Centrului În favoarea liderilor locali. Teme pe care le vom auzi din ce În ce mai des În perioada urmãtoare.