Săptămâna care a trecut a fost una dintre cele mai agitate, marcată de evoluţii care-şi vor pune definitiv amprenta asupra acestei faze a tranziţiei, prin dimensiunea pe care a căpătat-o lupta cu corupţia. Iar evenimentul central îl constituie, fără îndoială, punerea sub învinuire a fostului premier şi actualul preşedinte al Camerei Deputaţilor, sub acuzaţia de luare de mită. Este un lucru fără precedent în istoria recentă a statelor care au trecut de la socialism la capitalism cu preţul unor seisme politice, economice şi sociale ale căror urme se vor vedea vreme îndelungată. Desigur, punerea sub învinuire nu echivalează, automat, cu o condamnare. Asta se putea întâmpla într-o justiţie controlată politic şi nereformată.Avem însă ambiţia, dacă nu noi, cei de la vârful statului, că lucrurile s-au schimbat. Iar unul dintre sensurile schimbării îl constituie tocmai această învinuire.Nimeni nu şi-ar fi închipuit că omul care, în urmă cu doar doi ani, conducea cu mână forte ţara şi partidul de guvernământ, deţinând o putere pe care nimeni altcineva nu o mai avusese până acum, din 1989 încoace, va ajunge într-o asemenea postură. Au existat întotdeauna suspiciuni şi acuze voalate la adresa sa, dar mai ales la adresa unui cerc de persoane din jurul său. Niciodată însă acestea nu au mers până la a-l acuza direct. Se întâmplă acum şi în culisele acestei mişcări sunt de ghicit elemente ce n-ar putea fi tratate cu uşurinţă. O acuzaţie de luare de mită nu se poate proba decât în două feluri: prin flagrant sau prin autodenunţ al mituitorului.Dacă primul este exclus, rămâne cel de-al doilea. Iar cel de-al doilea implică, legat de cazul în speţă, cu prioritate două persoane: Gabriel Bivolaru, aflat în detenţie, sau Sergiu Sechelariu. Parchetul n-a deconspirat însă nimic legat de aceasta. O va face la timpul cuvenit. A mai intervenit şi solicitarea pentru perchiziţia la cele două imobile ale premierului. Probabil că probatoriul implică ceva existent în aceste amplasamente şi care ar putea fi folosit ca probă. Cazul Năstase e pe tobogan. Chiar dacă respingerea 'ordonanţei DNA' la Senat i-ar mai oferi un scurt răgaz, până când preşedintele Băsescu o va întoarce la Parlament. Cel mai îngrijorător semn pentru soarta dlui Năstase vine însă dinspre ambasada americană. Protestul şi îngrijorarea exprimate în scrisoarea transmisă după respingerea ordonanţei exprimă un punct de vedere limpede: americanii nu numai că vor ca lupta anticorupţie să continue, dar îl consideră aprioric pe Năstase ca unul dintre peştii mari ce trebuie să rămână în năvodul Justiţiei. Este o poziţie mai veche, exprimată în repetate rânduri de fostul ambasador Guest şi respinsă sistematic de fostul premier. Americanii n-au avut niciodată încredere în el. L-au preferat pe Iliescu, cu tot trecutul său comunist, dar cu garanţia cinstei şi corectitudinii lui. Primirea lui Năstase la Casa Albă, înainte de alegeri, n-a fost decât un gest politic de prevedere, în cazul în care la Bucureşti schimbarea ar fi întârziat.Pe Adrian Năstase îl aşteaptă zile grele. Nemeritat, poate, dacă privim lucrurile prin prisma câtorva dintre performanţele sale reale la guvernare. Dar în politică, totul se plăteşte. Nu doar aroganţa.