Sâmbãtã, la Snagov, dupã 6 ani, s-a repetat scena "consensului" din drama democraþiei de tranziþie. Veritabil ctitor al ideii, Înalt Prea Alesul Ion Snagoveanu a propus clasei politice sã dea naþiei un exemplu de bunã creºtere ºi sã zicã un "da" hotãrât integrãrii nord- atlantice, în aºa fel încât atunci când va veni vremea ca nord-atlanticii sã ia la purecat catalogul cu candidaþi sã nu mai dea peste clasica dezbinare româneascã. Enoriaºii politichiei au fost de acord ºi pentru ca gestul lor sã cântãreascã mai greu au fost invitaþi, la mesele din Sala de Conferinþe a Palatului lui Ceauºescu ºi reprezentanþi ai societãþii civile, ai culturii ºi artei, ai cultelor ºi sindicatelor, ba chiar ºi aleºi de-ai presei. Cu toþii au avut parte de un apel îmbãrbãtor, rostit pe diverse tonuri de preºedinte, prim-ministru ºi miniºtrii apãrãrii ºi ai externelor. Dupã o pauzã de cafea a venit ºi rândul celorlalþi. Cel mai tare s-a afirmat fostul preºedinte, bãgat în seamã chiar în prezidiu, care cu o acrealã ce i-a devenit caracteristicã, a criticat de-a valma apelul, cuvântãrile, guvernarea ºi guvernul, exerciþiu din care cei prezenþi au tras concluzia cã dupã scurta recluziune universitarã se pregãteºte sã revinã pe terenul care l-a afirmat ca cel mai slab preºedinte al ultimei jumãtãþi de secol. D-l Roman, mai abil, s-a mulþumit sã semnaleze inadvertenþe ale textului, în timp ce dl. Chiliman, din partea liberalilor, a arãtat clar ce politicã constructivã doreºte sã facã dl. Stoica. La fel ºi UDMR-ul - parcã pentru a sublinia absenþa vinovatã a partenerilor lor de la PRM care au considerat toatã chestiunea ca neserioasã si demagogicã. Aºa au fost alþi câþiva domni care au bãtut câmpii cu zelul specific celor îndrãgostiþi de propriul discurs ºi de propriile idei - atâtea câte sunt. Noroc cã ultimul pe listã, cu voia dv., dl. Tinu de la "Adevãrul", a pus degetul pe ranã: mesajul, oricât de bun sau de rãu formulat de cãtre consilierii prezidenþiali, are o valoare relativã. El exprimã o dorinþã, fie ea ºi unanimã, care nu e obligatoriu sã loveascã cu aspiraþiile NATO. Dincolo de mesaj, va conta cât de pregãtiþi vom fi în 2002, la Praga, pentru a face faþã obligaþiunilor, nu doar de naturã militarã, ci mai ales de naturã economicã ºi, apoi politice. Consensul de la Snagov nu indicã altceva decât sensul unic pe care va trebui sã ne înscriem dacã dorim, cu toatã seriozitatea, sã nu rãmânem din nou pe dinafarã. |