Prin ultima decizie luată la vârful Partidului Umanist, de către patronul acestei formaţiuni, se face pasul decisiv de la 'slalomul special' practicat sporadic, la un definitiv 'slalom uriaş'. Respectând - nimic de zis - prevederile democratice, conducerea partidului a lăsat la latitudinea unui congres dacă şi cu cine să se aliaze pentru ţelul final: intrarea în Parlament. Votul a fost categoric în favoarea PSD-ului (suspect de puţini delegaţi au optat pentru Alianţa DA). Iar negocierea 'preţului' a fost demnă de flerul comercial al fostului om de afaceri Dan Voiculescu: 22 de locuri eligibile de deputaţi şi vreo 10 de senatori! Până aici, nimic de comentat. Cum se explică însă, reacţia violentă din teritoriu, trecerea masivă de organizaţii şi reprezentanţi aleşi ai PUR în tabăra devenită adversă? Şi nu este vorba despre revoltele disparate, ci despre organizaţii - puternice - cum este cea din Prahova, unde PUR stătea cel mai bine, după alegerile locale?O explicaţie a fost dată chiar de către unii dintre reprezentanţi. În esenţă, ar fi vorba - ca să parafrazăm pe cineva - despre trădarea nobilelor idealuri umaniste! Care sunt acestea, însă, nimeni nu ar putea spune cu exactitate. Partidul - ca şi doctrina este de extracţie pur voiculesciană: el reprezintă modul în care acesta vede scena politică şi apreciază rolul pe care-l poate juca el însuşi pe ea. Voiculescu este şi el, ca extracţie, un om de stânga, în ciuda averii pe care a acumulat-o. Ideologia de dreapta i se pare uneori mai potrivită cu standardele categoriei pe care doreşte să o reprezinte şi să o conducă: cea a oamenilor de afaceri mici şi mijlocii, interesată ca politica să le reflecte interesele. Nesigur pe acest electorat, Voiculescu a făcut tot felul de viraje, ba la stânga, spre social-democraţie, ba la dreapta, spre social-liberalism, ba cu Năstase, ba împotriva 'ciocoismului' guvernamental, ba părtaş la guvernare, ba în opoziţie dar în interiorul acesteia, ba independent, ba atent la cine dă mai mult.Acest slalom printre doctrine şi principii a sfârşit prin a-i buimăci pe umanişti - unii şi-au dat chiar duhul, la propriu provocând actuala criză. O criză pe care PSD nu va ezita să o speculeze, ori mai tăind din porţia de locuri eligibile, ori - dacă valul dezertărilor continuă - printr-o renunţare unilaterală la alianţă.