Duminicã noaptea s-au cam lãmurit toate problemele. Cine rãmâne în parlament, cine rãmaâe pe dinafarã. Cine cu cine nu se aliazã. Cine merge mai departe."Vãrfurile" acestei ediþii a electoralelor sunt, în mod evident, douã: sprintul impresionant, pe modelul Bãsescu, al lui C.Vadim Tudor, de la mai puþin de zece procente înaintea campaniei, pânã la cele aproape 27, de la urne; iar a doua - situarea CDR sub pragul electoral ºi, trecerea sa în "nefiinþã" extraparlamentarã. Pentru ambele existã explicaþii, ce apar astãzi, dupã alegeri, mult mai clare decât înainte.Vadim este unicul candidat care a tras dupa sine partidul, printr-un program electoral adresat radicalilor de "ambe sexe" - ºi de sânga ºi de dreapta. Tot el este singurul candidat la preºedinþie care nu are o "ereditate" reproºabilã, PRM-ul neaflându-se niciodatã efectiv la guvernare. Faptul cã un român din patru i-a acordat credit este un lucru care ar trebui sã-i punã serios pe gânduri pe analiºtii celorlalte partide. Pentru a mai învãþa câte ceva din aceasta lecþie.A doua senzaþie a fost semnatã de partidul de guvernãmânt care înregistreazã un record unic în analele politicii. Dacã am face o paralela cu fotbalul este ca ºi cum echipa campioanã retrogradeazã în ediþia urmãtoare! CDR 2000 sau "PNÞCD ºi amicii" este, totodatã, autoarea unei reþete stupefiante: aflat în cîdere liberã, partidul d-lui Diaconescu nu are altceva mai bun de fãcut decât sã ridice pragul electoral, spre bucuria principalului sãu adversar. Ba, mai mult, dupã asta mai ia în spinare ºi sacii unor camarazi lipsiþi de vlagã, tocmai bine pentru a-l lãsa genunchii în faþa pragului. Dispariþia de pe scena politicã a PNÞCD-ului, pronosticatã de Radu Vasile imediat dupa celebra sa exmatriculare, repetã un destin istoric nefavorabil moºtenitorilor lui Corneliu Coposu.Deocamdatã, atât. Cu o singurã excepþie: referitor la viitoarea configuraþie parlamentarã ºtim cu siguranþã un singur lucru: cã PDSR nu va face o alianþã cu PRM. În rest, totul e posibil. |