Duminică noaptea s-au cam lămurit toate problemele. Cine rămâne în parlament, cine rămaâe pe dinafară. Cine cu cine nu se aliază. Cine merge mai departe."Vărfurile" acestei ediții a electoralelor sunt, în mod evident, două: sprintul impresionant, pe modelul Băsescu, al lui C.Vadim Tudor, de la mai puțin de zece procente înaintea campaniei, până la cele aproape 27, de la urne; iar a doua - situarea CDR sub pragul electoral și, trecerea sa în "neființă" extraparlamentară. Pentru ambele există explicații, ce apar astăzi, după alegeri, mult mai clare decât înainte.Vadim este unicul candidat care a tras dupa sine partidul, printr-un program electoral adresat radicalilor de "ambe sexe" - și de sânga și de dreapta. Tot el este singurul candidat la președinție care nu are o "ereditate" reproșabilă, PRM-ul neaflându-se niciodată efectiv la guvernare. Faptul că un român din patru i-a acordat credit este un lucru care ar trebui să-i pună serios pe gânduri pe analiștii celorlalte partide. Pentru a mai învăța câte ceva din aceasta lecție.A doua senzație a fost semnată de partidul de guvernământ care înregistrează un record unic în analele politicii. Dacă am face o paralela cu fotbalul este ca și cum echipa campioană retrogradează în ediția următoare! CDR 2000 sau "PNȚCD și amicii" este, totodată, autoarea unei rețete stupefiante: aflat în cîdere liberă, partidul d-lui Diaconescu nu are altceva mai bun de făcut decât să ridice pragul electoral, spre bucuria principalului său adversar. Ba, mai mult, după asta mai ia în spinare și sacii unor camarazi lipsiți de vlagă, tocmai bine pentru a-l lăsa genunchii în fața pragului. Dispariția de pe scena politică a PNȚCD-ului, pronosticată de Radu Vasile imediat dupa celebra sa exmatriculare, repetă un destin istoric nefavorabil moștenitorilor lui Corneliu Coposu.Deocamdată, atât. Cu o singură excepție: referitor la viitoarea configurație parlamentară știm cu siguranță un singur lucru: că PDSR nu va face o alianță cu PRM. În rest, totul e posibil. |