După alegerile anticipate s-a vorbit, practic, imediat după ce rezultatul legislativelor s-a arătat cum s-a arătat, punând în balanţă preţ de câteva zile bune şansele de a face noul guvern al fiecăreia dintre taberele care se considera câştigătoare.Odată cu forţarea formării guvernului de către Alianţă, cu Călin Popescu Tăriceanu ca premier, au apărut cu dureroasă evidenţă dificultăţile pe care acesta avea să le întâmpine, datorită fragilităţii şi inconstanţei coaliţiei formate în acest scop. Însăşi formarea coaliţiei a constituit o sursă aproape nesecată de frustrări, atât pentru Alianţă, cât şi pentru preşedintele Băsescu, cel care avea nevoie ca de aer să nu intre într-o fază de concubinaj politic ce i-ar fi blocat sau limitat orice iniţiativă. Aproape logic, preşedintele a avut o răbufnire, tipică pentru stilul său de acţiune, acuzând de 'imoralitate' sprijinul acordat de către una dintre formaţiunile aliate într-un mod destul de inconsecvent, şi exprimându-şi speranţa că situaţia se va rezolva cât mai curând, prin alegeri anticipate ce ar fi urmat să consolideze poziţia celor două partide aliate în aşa fel încât să nu mai aibă nevoie de un PUR. Că această declaraţie putea să arunce în aer înţelegerea greu realizată e altă problemă. Pentru Traian Băsescu, însă, anticipatele au continuat să constituie o prioritate, în timp ce atitudinea premierului s-a nuanţat pe zi ce trecea. Săptămâna trecută chiar, a doua zi după ce Tăriceanu declara că actualul guvern are resurse să meargă până în 2007, după aderare, Traian Băsescu afirma răspicat că alegerile anticipate este musai să aibă loc în acest an - fie în vară, fie în toamnă. Ce să înţelegem din această diferenţă de vederi? Că există un climat democratic, în care fiecare spune ce crede? Sau că este un prim semn al disensiunilor dintre un preşedinte rămas democrat şi un premier tot mai liberal? La urma-urmelor, chestiunea anticipatelor priveşte mai întâi guvernul, şi abia apoi preşedinţia. Iniţiativa trebuie să-i aparţină premierului, preşedintele neavând altceva de făcut decât ca după două demisii ale Executivului, să declanşeze procesul dizolvării Parlamentului şi al organizării anticipatelor. Este posibil ca Băsescu să vadă lucrurile mai clar decât Tăriceanu, pe care exerciţiul zilnic de guvernare se poată să-l păcălească în legătură cu angajamentul real al membrilor coaliţiei. Cert este doar că la această oră, nimeni în afara preşedintelui nu prea are chef să meargă din nou la urne. Nici chiar Opoziţia. Sau mai ales...