Atunci când ĂŽÂşi exprima filozofia Âşi opĂžiunile faÞã de fenomenul puterii, Traian BĂŁsescu apela la termeni anecdotici. Pentru el Bush sau Blair erau “marii licurici”, faÞã de care cei mici puteau avea un anumit tip de comportament. Nu unul foarte onorant, dar cel puĂžin unul pragmatic. Între timp concepĂžia prezidenĂžialĂŁ a evoluat. “Axele” s-au dovedit simple construcĂžii teoretice, iar practica exercitĂŁrii puterii l-a condus spre ideea transferului noĂžiunii de “preÂşedinte jucĂŁtor” ĂŽn câmpul internaĂžional. La Lisabona, BĂŁsescu s-a dovedit a fi jucĂŁtor ĂŽn terenul anumit pe care marile vedete fac legea. Am asistat, cu un sentiment de jenĂŁ, la ĂŽncercarea stângace de a avea o discuĂžie informalĂŁ, pe picior, cu unul dintre cei mai orgolioÂşi Âşi mai ranchiunoÂşi colegi de AlianÞã. PreÂşedintele francez n-a fĂŁcut nici un efort de a-Âşi masca iritarea Âşi neplĂŁcerea de a fi abordat ĂŽntr-o asemenea manierĂŁ, iar atitudinea sa a fost una umilitoare. În primul rând pentru mine, ca român, al cĂŁrui preÂşedinte este la rândul sĂŁu umilit. Unii dintre cei care-l duÂşmĂŁnesc fĂŁrĂŁ rezerve pe Traian BĂŁsescu au exultat, s-au bucurat de lecĂžia pe care a primit-o. Pe mine, ĂŽnsĂŁ, m-a ĂŽntristat. Am ĂŽnĂželes cĂŁ gestul sĂŁu, stângaci Âşi neprotocolar, se datora unei prea mari presiuni interioare, dorinĂžei de a lĂŁmuri o problemĂŁ cu consecinĂže grele asupra compatrioĂžilor sĂŁi, pe care s-a angajat sĂŁ-i facĂŁ sĂŁ se miÂşte liberi ĂŽntr-o EuropĂŁ fĂŁrĂŁ constrângeri. Demersul sĂŁu, blocat pe toate celelalte planuri, avea o singurĂŁ cale de ieÂşire: aceea a unei discuĂžii bĂŁrbĂŁteÂşti, de la om la om, fĂŁrĂŁ intermediari Âşi protocol.

Or aºa ceva nu e posibil Într-o lume În care segregarea dintre cei puternici ºi cei mai puÞin puternici este extrem de durã ºi de categoricã. Nu ºtiu ce spera Bãsescu sã obÞinã de la Sarkozy ºi În numele cãror argumente. Cert este cã n-a primit decât o umilitoare punere la punct. E drept cã, diplomatic, Sarkozy a Încercat sã dreagã busuiocul, tãmâindu-l cu promptitudine pe cel pe care tocmai Îl bruscase. N-a fost, Însã, decât prilejul de a pune, principial, lucrurile la punct ºi de a explica de ce intrarea României În spaÞiul Schengen În martie nu este o opÞiune realistã.

Iar dacĂŁ acest lucru se va ĂŽntâmpla – Âşi sunt Âşanse mari – existĂŁ un unic vinovat: Traian BĂŁsescu. Pentru cĂŁ Âşi-a fĂŁcut iluzia cĂŁ ĂŽn Europa liderilor domneÂşte egalitatea Âşi cĂŁ-i poate trata pe “marii licurici” ca pe tovarĂŁÂşii sĂŁi. În virtutea acestei convingeri a forĂžat lucrurile – Âşi ĂŽn cazul Ăžiganilor Âşi ĂŽn cel al basarabenilor – cu toate avertismentele primite, ĂŽncercând sĂŁ-i punĂŁ pe “colegi” ĂŽn faĂža faptului ĂŽmplinit Âşi trĂŁgând pentru sine spuza avantajelor populiste.

Imaginea unui BĂŁsescu rĂŁmas singur, umilit  Âşi dezarmat ĂŽn mijlocul scenei de la Lisabona,     cĂŁutând cu disperare un liman de care sĂŁ-Âşi agaĂže frustrĂŁrile, mĂŁ va urmĂŁri mult timp de acum ĂŽncolo…