Scandalurile care se þin lanþ în CNSAS ºi în CNA demonstreazã limitele - uneori de-a dreptul periculoase - ale proliferãrii unor instituþii programatic democratice, dar cãrora le lipsesc în primul rând resursele umane necesare pentru a-ºi atinge scopurile. Cele douã instituþii pomenite fac parte dintr-un veritabil evantai care se lãrgeºte pe mãsura în care cei veniþi la putere au mai multe datorii de plãtit ºi recompense de oferit pentru 'jertfa patrioticã' din campanie. Vinovat de ineficienþã ºi de deraieri este în primul rând sistemul de numire a persoanelor care fac parte din aceste instituþii. Nu conteazã experienþa în domeniu, profilul moral ºi profesional, ci susþinerea politicã.. Algoritmul pe baza cãruia se face desemnarea titularilor creazã din start premisele pãrtinirii ºi a lipsei de echidistanþã care se reflectã sistematic în decizii. Oamenii trimiºi acolo de partide sau de centrele de putere rãmân, pe parcursul întregului mandat, cu obligaþiile aferente. Deciziile lor poartã amprenta comenzii politice sau a feluritelor înþelegeri dintre formaþiuni. Tributare acestor servituþi, instituþiile îºi pierd treptat autoritatea, dacã au avut-o vreodatã ºi ajung sã nu mai reprezeinte altceva decât instrumente de presiune. CNA, în fruntea cãruia a fost numitã de cãtre PSD o persoanã care n-a avut nici în clin nici în mânecã cu audiovizualul (cu excepþia, poate, a unor prilejuri cu care a fost invitat sã-ºi dea cu pãrerea în calitate de ziarist) a reprezentat, în ultimii ani, un instrument de cenzurã a posturilor rebele, ale cãror programe au afectat imaginea partidului comanditar, fãcând un soi de 'poliþie politicã' pe bazã de amenzi ºi suspendãri de licenþã pe motive adesea hilare. Etichetat ca atare pe bunã dreptate, ºeful membrilor CNA a încercat fel de fel de diversiuni - între care ºi o aiuritoare candidaturã la primãria Capitalei, în concediul de odihnã! - prin care ar fi dorit sã convingã parlamentul cã nu e dator nimãnui, în speranþa prelungirii mandatului. Situaþia de la CNSAS este ºi mai gravã. Acolo s-au adunat, tot pe criterii politice, fel de fel de personaje frustrate sau uitate, dintre care doar doi-trei au habar cu ce se mãnâncã obiectul de activitate. Instituþia s-a transformat într-un soi de cenaclu în care lucruri esenþiale, care þin de existenþã, sunt tratate în regim comico-satiric, iar decizii la fel de esenþiale sunt luate mai degrabã pe bazã de vot ºi nu pe bazã de documente ºi analitã atentã. Va rãmâne antologic cazul lui Corneliu Vadim Tudor, salvat de un vot de la acuzaþia de a fi fãcut 'poliþie politicã', când în mod evident el fusese unul dintre cei urmãriþi. Probabil cã privit dintr-un unghi mai pertinent nici situaþia lui Dan Voiculescu nu este departe, deºi în cazul sãu cuvântul hotãrâtor îl va avea instanþa. ªi, în timp ce instanþele lucreazã sã dreagã gafele sau erorile voite, sinecuriºtii o duc bine mersi, cu salarii bune, maºini ºi secretare la dispoziþie.
|