Am avut ºansa sã o vãd, întâmplãtor, pe una dintre surorile Frãsie, care s-a cerut în direct, la televiziune, pentru a combate afirmaþiile false ale ministrului Berceanu. Acesta lansase recent „bomba” cã domnia sa ar fi o campioanã absolutã a salarizãrii bugetare din România, cu peste 400 de milioane (vechi) încasate lunar pe ºtatul de platã. Domniºoara Frãsie a fost, pânã nu demult, director adjunct la Autoritatea Aeronauticã Civilã, ocupând în paralel ºi funcþia de ºef de cadre. Adicã de resurse umane. ÃŽn aceastã calitate îºi adusese la AAC sora mai micã, prospãtã absolventã de facultate, pe care a pus-o din prima pe o funcþie de ºef, cu o leafã la care nici un absolvent nu ar putea visa. Dealtfel, conform mãrturisirilor sorei Frãsie, la AAC se înregistreazã cea mai mare densitate de ºefi pe cap de angajat, unui ºef revenindu-i o medie de 4 subordonaþi.
Domniºoara Frãsie a oferit un veritabil recital de aplomb (nu vreau sã spun tupeu, deºi e pe aproape). Cu o siguranþã de sine rar întâlnitã ºi-a etalat o impresionantã colecþie de certificate, masterate ºi specializãri care fac din dânsa, probabil, cea mai competentã persoanã din România. E drept cã gazetarii prezenþi în studio au întrebat-o când a avut timp sã urmeze toate aceste cursuri, dat fiind vârsta sa destul de fragedã, pentru cã însumate, toate acestea ar fi putut califica doar o persoanã ceva mai vârstnicã, dar domniºoara Frãsie a avut rãspunsuri pentru toate întrebãrile. A venit cu fluturaºul de leafã (deºi la AAC aceasta este strict confidenþialã) ºi a demonstrat cã veniturile sale nu se ridicã decât pe la vreo jumãtate din suma avansatã de ministru. ªi cã tot ce a câºtigat dânsa s-a datorat exclusiv competenþei ºi performanþelor – inclusiv sporurile, care pe la AAC sunt în numãr de nu mai puþin vreo 15 (inclusiv sporul de radiaþii cosmice). Pentru ca misterul sã fie total, invitata a mai arãtat cã n-a fost propulsatã în carierã de intervenþii politice ºi cã nimeni din familia sa nu a avut anterior vreo legãturã cu aviaþia (un amãnunt pe care l-a omis este acela cã dânsa a debutat ca stewardesã, nu ca specialistã în drept aerian).
Ca sã nu mai zãbovim: cu aplombul de care vorbeam, cu prezenþa de spirit ºi cu modul arogant de a argumenta, domniºoara Frãsie i-a redus, practic, la tãcere, pe cei cinci jurnaliºti porniþi sã o toace mãrunt, dar fãrã o suficientã documentare prealabilã. Pe care, dacã ar fi avut-o, ar fi înþeles mai bine mecanismele supra-calificãrii ºi superpromovãrilor de care a beneficiat aceastã cea mai valoroasã salariatã din România.
Problema de fond, acolo, e alta, ºi miniºtrii care s-au perindat pe la Transporturi s-au fãcut cã nu o observã sau cã nu înþeleg, oridecâteori a venit vorba despre lefurile exorbitante pe care le încasa „gaºca lui Geicã”. Autoritatea asta s-a „corcit” cu o regie autonomã. Mandatatã de stat cu dreptul de a încasa taxe de la operatori, nivelul acestora ºi bugetul instituþiei se stabilesc în sensul invers celui logic: se cumuleazã lefurile ”aliniate” la nivelul mondial (pentru prestaþii clar sub acesta) ºi se adunã celelate cheltuieli (printre care ºi diurna, de vreo 100 de euro) ºi pe baza rezultatului obþinut se calculeazã cât sã fie taxele. Normal cã acestea sunt printre cele mai ridicate din lume, iar „scuza” celor care devin beneficiarii lor este cã ei, chipurile, n-ar fi bugetari, cã îºi realizeazã singuri „veniturile” Mai mult: culmea paradoxului este cã majoritatea ºefilor ºi le rotunjesc primind bani de la cei pe care trebuie sã-i controleze ºi sã-i monitorizeze – companiile aviatice, la care majoritatea lucreazã „peste program” ca piloþi sau consultanþi, într-un clar conflict de interese!
Domniºoarele Frãsie ºi fostul lor ºef Geicã sunt produsul acestei stãri de fapte care prolifereazã sub privirile blânde, uneori chiar mirate, ale miniºtrilor naivi sau neaveniþi...