Capacitatea de a intui preferinţele sau sentimentele celui de care depinde, într-un fel sau altul existenţa ta, a devenit, de-a lungul timpului, o caracteristică naţională. Zic unii că dacă românii n-ar fi avut această însuşire, nici n-ar fi rezistat la intersecţia drumurilor şi poftelor marilor puteri între picioarele cărora ne-am încurcat sistematic.Deşi nu există izvoare sau sunt puţine referinţe de gen, cred că încă după războaiele daco-romane, când populaţia locală i-a asimilat pe invadatori prin diviziile sale de elită - femeile, şi până astăzi, când îi învăţăm cu mare rapiditate pe investitorii străini apucăturile noastre istorice în materie de ciordeală şi de compromisuri a funcţionat un mecanism perfect adaptat condiţiilor. Dincolo de acest aspect, exerciţiul istoric ne-a făcut să deprindem şi anticiparea şi supralicitarea ideilor 'stăpânului', învăţându-ne să-i ghicim stările de spirit şi să venim în întâmpinarea lor. Aşa s-a întâmplat, probabil, pe vremea vasalităţii turceşti, când domnii români ştiau ce vrea padişaliul şi veneau sprinten cu supralicitări care le aduceau, în loc de tăieri de capete, mângâieri pe creştet. Aşa s-a întâmplat şi cu ruşii, când zeloşii activişti comunişti nu numai că îndeplineau cererile Moscovei, dar şi depăşeau conştiincios planul, noi fiind, dealtfel, consideraţi ca cei mai 'cuminţi' din lagăr, motiv pentru care Marele Frate nici n-a mai considerat necesar să-şi ţină armata aici, transferând-o prin alte locuri, mai incerte. Gestul preşedintelui Băsescu mi-a evocat acest sindrom. Oferindu-se să accepte, fără negociere şi fără vreo cerere prealabilă, scăderea indemnizaţiilor de aderare, el crede că va câştiga admiraţia şi recunoştinţa oficialilor europeni, iar acest lucru ne va netezi drumul. Un drum şi aşa început cu spinarea plecată şi ameninţând să continue în genunchi. Un gest gratuit, în ultimă instanţă, departe să rezolve problemele Uniunii, pentru că mizele sunt altele, nu puţinii (faţă de alţii, precum Polonia) banii destinaţi României fiind şi aşa insuficienţi. Demersul prezidenţial se înscrie în linia unor gesturi de servilism gratuit, unde mai găsim invitaţia lui Roman adresată militarilor americani din Golf de a se recrea pe litoral în campania midinetelor noastre, sau graba cu care s-a semnat acordul de nejudecare a militarilor americani ce comit infracţiuni pe teritoriul nostru. Sunt lucruri care nu numai că nu ne ajută în vreun fel, dar ne şi plasea ză într-o zonă de discreditare morală.