Atunci când a exclamat cu nĂŁduf cĂŁ ar vrea sĂŁ “geamĂŁ” posesorii de autoturisme de teren sub povara unor impozite corespunzĂŁtoare categoriei, Berceanu nu s-a gândit doar la faptul cĂŁ maÂşinile grele de tip SUV stricĂŁ asfaltul mai mult decât suratele lor de capacitate mai micĂŁ, sau cĂŁ polueazĂŁ mai intens mediul colegului sĂŁu Borbely. El a exprimat – poate fĂŁrĂŁ sĂŁ vrea - un anumit tip de atitudine Âşi o frustrare mai generalĂŁ.

Noii bogaĂži ai tranziĂžiei, ĂŽn special cei care au reuÂşit sĂŁ acumuleze cu uÂşurinÞã averi mari, mai ales de pe urma folosirii banilor publici ĂŽn folos propriu (cea mai rĂŁspânditĂŁ reĂžetĂŁ) au simĂžit rapid nevoia de a se detaÂşa de plebea din care fĂŁcuserĂŁ parte ĂŽn vremurile egalitarismului comunist, prin abordarea de ĂŽnsemne exterioare. Cel mai percutant, din acest punct de vedere, a fost Âşi este maÂşina. DesprinÂşi  dintr-o lume de “Dacii” aceÂştia au pĂŁÂşit ĂŽn capitalismul de cumetrie la volanul unor maÂşini mai mari Âşi mai scumpe decât celelalte. În România SUV-ul a devenit emblema noii burghezii, a celei care ĂŽÂşi permite ce nu-Âşi permit ceilalĂži. O emblemĂŁ care impune respect Âşi te detaÂşeazĂŁ, automat, de masa umilĂŁ a celor care conduc ce pot. TracĂžiunea integralĂŁ, puterea motorului Âşi dotĂŁrile suplimentare n-au fost cerute atât de condiĂžiile de trafic (deÂşi probabil cĂŁ starea drumurilor a avut un cuvânt de spus ĂŽn amplificarea procentului de SUV-uri mult peste media mondialĂŁ) cât de nevoia posesorilor de a se detaÂşa, de a pretinde drepturi suplimentare, de a impresiona Âşi de a intimida. SUV-ul a devenit chiar mai important decât alte ĂŽnsemne ale statutului material, curioÂşii putând vedea destul de des câte un X5 sau Range Rover parcat ĂŽn faĂža unui bloc de garsoniere din Berceni sau din Drumul Taberei.

Într-o societate ca a noastrã, bulversatã de absenþa criteriilor de valoare, SUV-ul a devenit el însuºi o valoare care se rãsfrânge asupra posesorului. Aflat la volanul maºinii sale, la o înãlþime de la care poate sã domine peisajul plat al strãzii, posesorul de SUV se simte mai deºtept, mai puternic, ºi chiar mai frumos decât ceilalþi. De acolo ºi regulamentul circulaþiei pe drumurile publice se citeºte ºi se aplicã altfel, limitele acestuia fiind forþate prin intimidare sau prin obiºnuita de-acum ºpagã.

Statisticile aratã cã în România, raportat la parcul general, numãrul maºinilor de teren sau de lux creeazã un procent care n-are nici o legãturã cu nevoile sau cu puterea realã de cumpãrare. Dl Berceanu are dreptate: la noi luxul este unul dintre cele mai ieftine. Îþi poþi permite mult, plãtind pentru asta puþin. Aproape ca ceilalþi. Luxul ºi ostentaþia cu care este arborat nu figureazã printre peocupãrile colectorilor de taxe ºi impozite, aceºtia fiind ei înºiºi printre beneficiari (Apropo: de când s-a declanºat criza, vânzãrile de Ferrari din show-room-ul lui Bazac au crescut!)

De ce Q7? Se vor fi ĂŽntrebat cu invidie posesorii de X5, WV Touareg, Range Rover sau Porsche Cayenne? De-aia. Pentru cĂŁ e mai mare Âşi mai masiv. ÂŞi impresioneazĂŁ mai tare pe fraierii care mai cred cĂŁ ce e scum e Âşi valoros…