B.N.S.-ul a adoptat recent o hotărâre de sprijinire a P.D.S.R.-ului în alegeri, cu condiția acordării unor locuri eligibile pe listele parlamentare. Chestiunea stă cam așa: ne dați 5-10 locuri pentru oamenii noștri și oamenii noștri vă votează! Raționamentul - dacă există vreunul în acest târg - este fals de două ori. Prima dată pentru că sindicatele și sindicaliștii nu vor avea nici un beneficiu de pe urma pătrunderii colegilor lor în Parlament. Așa cum n-au avut nici un beneficiu de pe urma propulsării unor oameni de-ai lor în Guvern - și n-aș aminti aici decât cazul Ciorbea. Odată intrați în Parlament, sindicaliștii vor deveni parlamentari. Se vor transforma, inevitabil, în altceva. Dând legi de pe băncile Parlamentului, vor intra chiar în contradictie cu sindicatele, pentru că între cele două instituții există bariere de netrecut. Și psihologice, și legale. Așa încât B.N.S.-ul va putea conchide nu că a câștigat de partea sa opțiuni parlamentare, ci că a pierdut niște oameni. Care vor constata că e mult mai comod să stea în bancă, să ridice mâna, să dea declarații la presă și să-și aranjeze problemele personale la adăpostul imunității. Sindicaliștii n-au imunitate. Și dacă e unul mai căpos, pățește ce-a pățit Săhleanu. Pe când în parlament nu-i paște decât pericolul că din când în când sindicatele foștilor lor colegi să organizeze câte un miting. A doua oară raționamentul este fals pentru că B.N.S.-ul vinde P.D.S.R.-ul blana ursului din pădure. Nimeni nu poate impune membrilor de sindicat să voteze cum vor șefii. Și nici nu se întâmplă așa. Singuri, în cabina de vot, oamenii pun ștampila de vot acolo unde cred ei că e mai bine. Niciodată, până acum, liderii sindicali n-au putut să ofere politicienilor garanția unui vot masiv. Au oferit doar iluzia că așa ceva este posibil. Sindicaliștii în parlament sunt la fel de anacronici, ca și parlamentarii înscriși într-un eventual sindicat al celor aleși. |