Acum, când experþii europeni în materie de pandemii ne asigurã cã focarele de gripã aviarã au fost localizate ºi cã nu existã pericolul ca acestea sã treacã la om, ne întrebãm cât ºi cui a folosit exacerbarea pânã la grotesc a acestui spectacol în care autoritãþile se dau de aproape douã sãptãmâni, ºi a cãrui notã de platã n-a fost încã fãcutã, dar care cu siguranþã va fi una de excepþie. Dacã pentru un personaj ahtiat dupã publicitate, ca ministrul Agriculturii, pe care-l bãnuiesc cã dacã virusul aviar n-ar fi existat, el l-ar fi inventat pentru a putea sta nemiºcat pe scãrile ministerului ca sã dea declaraþii agramate 24 de ore din 24, lucrurile au intrat într-un firesc, sã-i zicem, al tiparului sãu de acþiune, mã întreb de ce ºeful guvernului ºi miniºtrii interesaþi au acceptat aceastã imensã sãriturã peste cal? Crede cineva cã forurile europene n-ar fi fost convinse de buna noastrã credinþã ºi de seriozitatea intenþiilor noastre de stopare a rãspândirii virusului, fãrã sã transformãm Dobrogea într-o zonã ciumatã, cu sate înconjurate de jandarmi ºi cu oameni rupþi de la treburile lor de o carantinã pe care încã nimic nu o justifica? Sau cã sabotarea - pur ºi simplu - a industriei producãtoare de alimente de provenienþã avicolã, cu mult înainte ca diagnosticul sã fie pus, ar fi aplaudatã de altcineva decât de concurenþii direcþi ai acesteia? Sau cã anihilarea turismului internaþional în Deltã a servit unei alte cauze decât cea a operatorilor din alte zone? Ce vreau sã spun: cã excesul de zel ºi mimarea securitãþii (ce altceva decât un scump spectacol destinat canalelor de ºtiri) este dezinfectarea camioanelor sau a trenurilor care ieºeau din Dobrogea, când este ºtiut cã virusul respectiv nu poate trãi pe roþile camioanelor ºi cã el se transmite doar direct de la animal la om, prin contact nemijlocit) dezvãluie una dintre laturile negative ale comportamentului nostru, valabilã ºi pentru alte domenii ale integrãrii europene, de exemplu. ªi cã toate acþiunile necesare izolãrii focarelor de infecþie se puteau desfãºura normal, firesc, fãrã a induce groaza în întreaga naþie, de parcã aviara ar fi ceva mai dihai decât ciuma ºi holera la un loc... Din pãcate, autoritãþile consumã mai mult timp ºi bani cu tropãiala care vrea sã dea senzaþia de acþiune, decât cu acþiunea în sine, ºi la acest capitol ele ºi-au gãsit interpreþii desãvârºiþi în cei care ne-au umplut non-stop ecranele televizoarelor. PS: Mi-am amintit un banc de pe vremea lui Ceauºescu: cicã bunica lui Bulã nu mai folosea nici unul dintre aparatele electrocasnice din casã. Solicitatã de nepot sã-i calce niºte pantaloni, ea a replicat: mi-e fricã, maicã! De la o vreme, orice bag în prizã, tot pe tovarãºul îl aud ºi-l vãd! Pe tovarãºul Flutur! |