“Trebuie să faceţi mai multe eforturi pentru a reduce rata de refuzuri” – ne îndeamnă, într-o manieră rabinică, ambasadorul Statelor Unite, Mark Gitenstein.

Cu alte cuvinte: voi sunteţi de vină că noi nu vă dăm vize! Încercaţi să luaţi mai multe vize decât refuzuri şi problema se va rezolva!

Abordarea chestiunii este cel puţin ciudată.

Problema vizelor este cel mai delicat aspect al relaţiei româno-americane. Atunci când au avut nevoie de suportul “noii Europe” pentru a-şi legitima atacurile asupra Afganistanului şi Irakului, oficialii de la Washington ne-au fluturat-o pe la nas, lăsându-ne să înţelegem că disidenta noastră europeană va fi răsplătită în mod corespunzător. Am fost invitaţi la tratative bilaterale, tocmai pentru a se evita o abordare comună, valabilă pentru relaţia cu Uniunea Europeană. Am căzut în plasă şi ne-am ales doar cu promisiuni. Nici măcar în programul Visa Waiver nu ne-am văzut trecuţi, acolo unde se aflau deja colegi de ai noştri, europeni.

Sistematic, birocraţia internă americană s-a dovedit mai puternică decât bunele intenţii ale înalţilor oficiali. Bush a părăsit Casa Albă fără a face nimic pentru cei alături de care, şold la şold, cu micul licurici Băsescu, admirase miracolul curcubeului la Bucureşti. Obama a avenit şi nu figurăm în nici un fel pe agenda sa. În timp ce săptămânal mai aducem un sicriu din Afganistan sau Irak, compensaţia se rezumă la investiţii militare minore, pe aeroporturile Kogălniceanu şi Deveselu, iar românii care au nevoie să călătorească peste ocean fac lungi cozi la ghişeele consulatului american, de unde primesc răspunsuri cel mai adesea aiuritoare, bazate în principal pe “flerul” funcţionarului de la ghişeu sau pe starea sa de spirit din ziua respectivă. Rata refuzurilor e mare – circa 30% - dar aceste refuzuri nu se bazează pe raţiuni şi explicaţii obiective. De redus această rată o pot face doar ei, nu noi. O soluţie – ne-o spune tot ambasadorul – ar consta în schimbarea criteriilor de intrare în programul Visa Waiver, agreată de Obama la Varşovia, şi anume în înlocuirea criteriului refuzurilor cu acela al proporţiei persoaneler care depăşesc perioada de şedere legală după ce obţin viza. Criteriul refuzurilor este unul depăşit de realitatea momentului care arată că, având posibilitatea să lucreze în Europa, tot mai puţini români se aventurează într-o costisitoare călătorie peste ocean. Cert este că actualele restricţii îi împiedică mai puţin pe aventurieri şi mai mult pe cei care doresc să facă afaceri în State sau să călătorească în scopuri turistice şi care renunţă de cele mai multe ori datorită complicaţiilor pe care le prezintă obţinera unei vize.

Până una-alta să ascultăm, însă, sfatul dlui ambasador şi să facem eforturi pentru a nu mai chiar atât de refuzaţi…