SfârÂşitul sĂŁptĂŁmânii trecute a adus câteva rĂŁspunsuri la ĂŽntrebĂŁri mai mult sau mai puĂžin retorice, Âşi o confirmare. RĂŁspunsurile au venit din douĂŁ direcĂžii: politicĂŁ Âşi culturĂŁ. Politica ne-a lĂŁmurit ĂŽn legĂŁturĂŁ cu situaĂžia la vârf a Partidului  Democrat. Cum era de aÂşteptat, BĂŁsescu a câºtigat meciul cu liderul istoric al partidului. C-a câºtigat ĂŽnsĂŁ din primul tur, ceea ce era mai puĂžin aÂşteptat, ne dovedeÂşte cĂŁ declinul postelectoral al lui Petre Roman a fost considerabil mai acut decât bĂŁnuiau analiÂştii. Este greu de estimat, astĂŁzi, ce se va ĂŽntâmpla ĂŽn continuare ĂŽn partid Âşi cu partidul aflat la o rĂŁscruce nu doar de personalitate dar Âşi de ideologie. Balansul ĂŽntre dreapta Âşi stânga pe care l-a practicat ĂŽn ultimii cinci-Âşase ani Partidul Democrat riscĂŁ sĂŁ facĂŁ tot mai dificilĂŁ identificarea unei zone comune de acĂžiune cu parteneri credibili- lucru care va cĂŁdea, cu siguranÞã, ĂŽn seama noului preÂşedinte. Ce va face cel vechi- aceasta-i ĂŽntrebarea. Petre Roman a ratat Âşansa unei retrageri onorabile, prin care ar fi putut evita decizia durĂŁ Âşi umilitoare a votului. A ezitat Âşi asta ĂŽl va costa. Poate chiar viitorul politic. A mai venit un rĂŁspuns Âşi de la scriitori, breaslĂŁ din ce ĂŽn ce mai anemicĂŁ, atât ca impact social cât Âşi intelectual. De o bunĂŁ bucatĂŁ de vreme, creatorii ĂŽÂşi reduc dialogul la dispute meschine legate de privilegii tot mai neĂŽnsemnate. Victoria lui Uricaru ĂŽn faĂža lui Manolescu poate ĂŽnsemna Âşi debutul aÂşteptatei scindĂŁri a scriitorilor, pe ale cĂŁror cĂŁrĂži Âşi imagine publicul dĂŁ tot mai puĂžini bani. În fine, confirmarea vizeazĂŁ justeĂžea politicii adoptate ĂŽn final faÞã de monarhie Âşi faÞã de fostul rege. Primirea decentĂŁ, oferta generoasĂŁ de gĂŁzduire, perspectiva ca fostul monarh sĂŁ beneficieze de drepturile pe care legea le va conferi foÂştilor Âşefi de stat dau semnalul rezolvĂŁrii unui contencios care a inflamat inutil societatea româneascĂŁ preĂž de un deceniu.