Multã vreme de acum înainte imaginea turnurilor WTC fumegând gros ca douã coºuri de furnal va rãmâne în memoria telespectatorilor ca simbol al iraþionalitãþii generatoare de tragedii absurde ºi abominabile. Al unui rãzboi ciudat, declanºat de un inamic "fãrã faþã ºi laº" - cum l-a numit, într-una dintre primele sale intervenþii, preºedintele Bush. Pentru prima datã în istoria sa America suportã rigorile unui rãzboi - termen care deja a fost adjudecat de comentatori - în limita hotarelor sale continentale. Vreme de douã secole americanii ºi-au apãrat interesele în Mexic, în Pacific, în Europa, în Coreea, Vietnam ºi Golf. Au fost rãzboaie care ºi-au reverberat doar consecinþele asupra citadelei continentale consideratã inexpugnabilã. Într-un mod pe cât de neaºteptat, pe atât de barbar, inamicul a lovit din plin simbolurile invincibilitãþii sale: puterea economicã, exprimatã de trufaºele turnuri ale World Trade Center ºi puterea militarã, simbolizatã de Pentagon. Ambele au fost lovite cu propriile sale arme - avioanele civile, transformate în rachete mortale - doar trãgaciul fiind mânuit de operatorii kamikadze aflaþi la manºe. Probabil cã efectul surprizei ar fi fost la fel de copleºitor în cazul oricãrei alte supraputeri. Tragedia ar fi fost la fel de mare la Londra, Paris, Moscova sau Beinjing ºi mijloacele de a o preveni ºi împiedica la fel de inoperante. Acest lucru dovedeºte cât de vulnerabile sunt supraputerile în faþa noului tip de rãzboi neconvenþional, în care ideologia lasã loc fanatismului, iar fanatismul schimbã total regulile jocului. Ziua de 11 septembrie 2001 va rãmâne în istorie ca momentul în care lumea a descoperit, cu violentã surprizã, cã civilizaþia ºi bogãþia neîmpãrtãºite pot face planeta de neconvieþuit.