Este o întreagã discuþie publicã, cu acuze dintre cele mai necruþãtoare la adresa imparþialitãþii prezidenþiale în mijlocul campaniei electorale. Dl Iliescu este acuzat cã face campanie pentru partidul de guvernãmânt, pe ale cãrui liste, dealtfel, ºi candideazã pentru Senatul României.Este foarte greu de imaginat cum, în perspectiva actualelor prevederi ale legii electorale, s-ar putea face o departajare limpede, necontestabilã, între atribuþiile prezidenþiale, rãmase în vigoare pânã la finele mandatului, ºi dreptul de a alege ºi a fi ales pe care-l exercitã candidatul Iliescu. Cã zgomotul este mai mare decât efectele sale este clar. Chiar dacã dl Iliescu n-ar fi candidat în aceastã manierã, este limpede cã suportul implicit al domniei sale n-ar fi mers nici spre Alianþa DA, nici spre PRM ºi cu atât mai puþin spre UDMR, PSD rãmânând nu doar partidul pe care l-a fondat ºi l-a structurat, dar ºi cel la a cãrui cârmã se va întoarce, dupã încheierea mandatului, conform declaraþiilor repetate ale liderulor partidului ºi a acceptului deja formulat de cãtre preºedinte. Unii spun cã dl Iliescu ar fi trebuit sã-ºi dea demisia din funcþie înainte de campania electoralã ºi sã meargã înainte ca simplu cetãþean. Existã însã o întreagã serie de impedimente între care ºi importante angajamente internaþionale care n-au permis acest lucru. Cea mai bunã ºi cea mai inteligentã - soluþie ar fi fost însã tocmai aceea la care intelighenþia partidului, care a propus modificãrile din Legea Electoralã, nu a avut-o în vedere: care a fost ºi care este rostul angregãrii preºedintelui într-o campanie electoralã, de pe urma cãreia opoziþia nu ezitã sã tragã orice folos, când situaþia ar fi putut fi evitatã, simplu, prin instituirea unei categorii de senatori de drept, printre care s-ar fi putut numãra foºtii conducãtori ai þãrii ºi alþi câþiva reprezentanþi ai aristrocaþiei de merit? Aceºtia ar fi putut sã fie desemnaþi direct aºa cum s-a mai întâmplat în practica istoricã constituþionalã ºi electoralã a României, dar cum se întâmplã ºi în prezent în þãri europene cu tradiþie democraticã. O astfel de mãsurã l-ar fi scutit pe preºedinte de travaliul uneori penibil, al unei companii pline de riscuri.Cred cã în mod normal, alãturi de domnia sa ar fi trebuit sã se afle ºi fostul preºedinte Constantinescu (tot mai demonetizat de avatarurilor unui partid nesemnificativ) sau regele Mihai. Prezenþa lor, alãturi de un preºedinte al Curtei Constituþionale, un preºedinte al Academiei Române ºi de alte câteva personalitãþi cu autoritate recunoscutã ar fi dat altã greutate acestui for legislativ, constituind în cadrul sãu un grup independent ºi autoritar, ºi contrabalansând lipsa de personalitate prezentã a instituþiei. Dar, dupã rãzboi mulþi viteji s-aratã, iar mintea românului cea de pe urmã este tot mai faimoasã... |
|
| Accesari:
2254
|
Adauga o opinie