S-ar pãrea cã „eroarea” primei instanþe, de a-l lãsa în libertate pe sindicalistul Marius Petcu, surprins în flagrant pe când încasa o sumã substanþialã, a fost reparatã la recurs. Desigur, argumentele judecãtorilor care au decis cã nu e nevoie sã fie încarcerat, au valoarea lor juridicã. Cred însã cã a prevalat, de data aceasta, argumentul moral: faþã de numeroasele precedente, din ultima vreme, care au dus dupã gratii pe perioada instrumentãrii cazurilor, câteva sute de vameºi ºi poliþiºti de frontierã pentru valori incomparabil mai mici ale mitei – ºi cu consecinþe semnificativ mai reduse – lãsarea celui mai bogat sindicalist sã zburde în libertate ar fi fost cel puþin nedreaptã.
Cazul Petcu ridicã, însã, o datã în plus, o problemã de fond: tratarea cu aceleaºi unitãþi de mãsurã a unor categorii de fapte antisociale. A devenit deja o caracteristicã a sistemului juridic românesc, evaluarea net diferitã a aceloraºi fapte de cãtre instanþe diferite: o persoanã acuzatã de fapte de corupþie poate fi condamnatã de o instanþã ºi eliberatã de alta în virtutea exact aceloraºi instrumente probatorii. De ce sã ne mai mirãm atunci cã, în faza preliminarã a cercetãrii, se aplicã mãsuri diferite, cã vameºul care a luat 10 euro ca sã lase sã treacã un contrabandist cu 10 cartuºe de þigãri, primeºte o „pedeapsã” iniþialã de care Petcu – cel care ºi-a fãcut averea de milioane din ºpagã – fie ea ºi sindicalã – este exonerat.
Prin aceastã arestare spectaculoasã se pune degetul pe una din rãnile purulente ale tranziþiei: crearea unei super-clase de sindicaliºti isteþi ºi inventivi, care au pus mâna pe putere la debuturile miºcãrii, pe fondul confuziei generale, consolidându-ºi apoi veritabile structuri de putere coninteresate sã-i menþinã la vârf. Sindicaliºtii noºtri de top sunt asemeni „mielului blând” care suge ºi de la þâþa clasei muncitoare, ºi de la aceea a politicii, în care intrã nonºalant, folosindu-ºi armatele de manevra în ajutorul a ceea ce mai ieri combãteau cu convingere.
Arestarea lui Petcu declanºeazã un semnal de alarmã pentru membrii acestei caste care au fãcut din reprezentarea intereselor populare un instrument extrem de eficient de îmbogãþire ºi influenþã personalã. |