Noul șef al Serviciului de Informații Externe, Gheorghe Fulga, nu face parte din categoria celor care dau buzna în presă și pe ecranele televizoarelor ca să-i vadă vecinii și rudele și să exclame: uite-l și pe ăsta ce mare a ajuns! Ba, dimpotrivă, cred că domnul Fulga a manifestat, cu constanță, o anumită discreție în exercițiul îndatoririlor publice pe care le-a avut. Și nu dintre cele mai puțin însemnate! A fost, pe rând, prefect de Brașov (funcție grea mai alesî-o vreme iîn care lumea vedea încă în prefect un fel de prim secretar care să le rezolve problemele!) și consilier prezidențial (unde a avut de umplut locul lăsat gol de Boda, când acesta a părăsit analiza politică în favoarea fracului de ambasador la Berna). După înfrângerea electorală din '96 s-a retras în urbea natală unde și-a văzut de cursurile de sociologie de la Universitate și de grupul media pe care l-a pus pe picioare cu sprijinul unor prieteni și colaboratori. Revenirea lui Fulga în prim planul politic, într-o astfel de funcție, care este considerată a fi unul dintre instrumentele exercitării puterii reale, reprezintă pentru mulți o surpriză. Ei se întreabă ce legături poate avea un profesor de sociologie cu spionajul? Și posibil că raspunsul este: nici una! Cineva, mai cârcotaș, ar putea replica: dar Harnagea, ce legătura avea? Absolut nici una! Asta, însă, nu l-a împiedicat să se afle la cârma instituției aproape patru ani. Iar aceasta nu s-a prăbușit. De ce s-ar prăbuși, atunci, de pe urma dlui Fulga? La urma urmelor funcția de director este una politică. Dacă directorul are sub el oameni competenți și onești - care să nu-l mintă, să nu-l joace, să nu-l trădeze și să nu-și facă propriile interese în spatele lui - problema e rezolvată. El trebuie practic să transmită mesajele necesare de la aparat către CSAT. Mai departe, nu mai e treaba lui. Am convingerea că dl. Fulga va fi un bun director al SIE. Cred asta dintr-un sentiment de solidaritate de breaslă. A fost, un timp, și gazetar. Ba mai mult, a avut curajul să-și vândă singur ziarul pe stradă. Știu ce înseamnă asta. Și știu și cum se traduce. Ca director, nu va ezita să se implice - nu cum ar putea crede unii, apucându-se chiar el să spioneze - ci convingându-și subordonații și șefii că este omul potrivit la locul potrivit. Dacă nu va reuși, nu va fi vina sa, ci a celor care și-au închipuit acest lucru. |