Nu ºtiu care a fost ideea din capul „pãrinþilor” Constituþiei când au propus formula parlamentarã bicameralã. S-a invocat atunci o anumitã tradiþie ºi niºte modele extrem de convenabile. Principala raþiune a fost, cred, satisfacerea nevoilor de promovare a cât mai multor persoane cãrora calitatea de parlamentar putea sã le asigure scoaterea din anonimat ºi s conferirea privilegiilor de care fuseserã lipsite pânã atunci. Mã mir doar cã suma reprezentanþilor naþiunii a fost limitatã la doar vreo 500 de persoane: unul la 44.000 de locuitori. Raport substnþial mai generos decât cel fixat de americani sau de englezi, ca sã mã refer doar la componenþii defunctei axe bãsesciene. S-a constatat cât se poate de curând cã cifra era umflatã, cã cel puþin jumãtate dintre cei care satisfãceau stagiul parlamentar erau inapþi intelectual pentru acest serviciu. Dar lucrurile fuseserã tranºate iar pentru partide constituia un avantaj substanþial: aveau mai multe sinecuri de oferit contributorilor de campanie.Ideea cu care a venit, hodoronc – tronc, în plinã agitaþie pre-campanie electoralã Traian Bãsescu nu e nouã. Ea a mai fost vânturatã, în special de presã ºi de societatea civilã, pentru cã politicienii n-au avut niciodatã motive sã se despartã, fie ºi parþial, de avantajele parlamentarismului: respect, bani ºi influenþã. Pe ce se bazeazã Traian Bãsescu când vine acum cu propunerea? Pe populismul ideii, în primul rând: care om normal, care trãieºte de azi pe mâine (ºi asta e baza electoratului) poate sã priveascã cu ochi buni ca cei care aþipesc prin Parlament sã ne coste 7000 de euro pe lunã? Cã plãtim ca sã-i rãsfãþãm, vreo 15 milioane de euro pe lunã lunar, cheltuialã care nu pare sã se concretizeze în nimic palpabil pentru cetãþeni? Ca deobicei, preºedintele în exerciþiu a ales tema cea mai potrivitã pentru a fi iniþiatã ºi dezbãtutã frenetic ºi inutil, în detrimentul unor teme acute ale actualitãþii. Chiar dacã în final exerciþiul – ºi cheltuiala aferentã – rãmâne unul gratuit, pentru cã ultimul cuvânt în ceea ce priveºte modificarea îl va avea Parlamentul însuºi, momentul s-a dovedit oportun pentru a scoate din circulaþia dezbaterilor eºecul actualei guvernãri pe care actualul preºedinte o gireazã necondiþionat. Pentru cei frustraþi de condiþiile în care trãiesc este însã o gurã de oxigen: iatã omul care gândeºte ca noi ºi cãruia nu îi este indiferent cum se toacã banul public! Mai puþini ºi mai buni – asta ar putea fi deviza referendumului. Se va muta Parlamentul, din cele douã Camere confortabile într-o garsonierã? Mã tem cã nu. Dar nici nu are vreo importanþã. Gestul conteazã. |