Momentul alegerilor prezidenþiale pentru turul 2 a reprezentat contextul în care întregul proces a fost basculat violent. A fost, mai întâi, neinspirata iniþiativã a dlui Iliescu de a-l graþia pe Cozma, restanþã din programul sãu amplu de reconciliere cu istoria ºi cu contemporanitatea. Nimeni nu ºi-ar fi imaginat cã acest episod marginal avea sã aibe consecinþe atât de brutale, transformând ceea ce ar fi trebuit sã constitue un triumf, la încheierea a zece ani de mandat, într-un veritabil dezastru. Preºedintele a probat, în mod neinspirat, pe propria sa piele distanþa infirmã dintre sublim ºi ridicol. Pe acest fond, eºecul premierului s-a diminuat aproape magic, reechilibrând balanþa ºi aplecând-o în favoarea celui care tocmai ratase Cotrocenii. ªi nu numai: se redeschidea dosarul propriei sale succesiuni.Nemaiavând loc la preºedinþie, Nãstase devenea prima necunoscutã a ecuaþiei. Printr-un artificiu de calcul, el avea sã se repoziþioneze într-un context de continuitate - era, doar, preºedintele de facto al partidului! - în timp ce poziþia lui Ion Iliescu, liber de orice angajamente, devenea nesigurã ºi neclarã.Situaþia a fost prompt speculatã de Nãstase care, într-un gest aproape de condescendenþã, l-a asigurat pe Iliescu cã invitaþia de a reveni în fruntea partidului rãmânea valabilã, chiar dacã - dãdea sã se înþeleagã - gestul sãu adusese prejudicii formaþiunii. Ba, mai mult, tabãra celor pentru care revenirea lui Iliescu nu însemna una dintre cele mai plãcute perspective, a încercat sã se foloseascã de ocazie pentru a-l lovi. Primul a ieºit la rampã unul dintre anonimii partidului, chiar dacã avea funcþia de vicepreºedinte, primit cadou pentru a-i întãri poziþia din Executiv. Cel care în 2000 era 'unul cu mustaþã, teleportat în Guvern de la Banca Mondialã', Mihai Tãnãsescu ºi-a manifestat primul starea de incompatibilitate cu 'personajul' Iliescu, declarând sec cã el nu se poate afla în acelaºi partid cu acesta. Cu mai multã prudenþã, l-au mai imitat ºi D.I.Popescu, ºi Mircea Geoanã ºi baronul de Vrancea, Opriºan, încercând sã creeze un curent de opinie care sã-i vinã de hac venerabilului prezident. Treptat, lucrurile au revenit spre normal, sub presiunea taberei iliesciene, care a sesizat pericolul continuitãþii dictaturii nãstãsiene ºi a acaparãrii puterii de cãtre exponenþii acestuia.În toatã aceastã hãrmãlaie, problema de fond - cine va fi viitorul lider al partidului - a trecut pe un plan secund. Ecuaþia avea acum mai multe necunoscute, manifestându-se noi aspiranþi la funcþia supremã...