Momentul alegerilor prezidenţiale pentru turul 2 a reprezentat contextul în care întregul proces a fost basculat violent. A fost, mai întâi, neinspirata iniţiativă a dlui Iliescu de a-l graţia pe Cozma, restanţă din programul său amplu de reconciliere cu istoria şi cu contemporanitatea. Nimeni nu şi-ar fi imaginat că acest episod marginal avea să aibe consecinţe atât de brutale, transformând ceea ce ar fi trebuit să constitue un triumf, la încheierea a zece ani de mandat, într-un veritabil dezastru. Preşedintele a probat, în mod neinspirat, pe propria sa piele distanţa infirmă dintre sublim şi ridicol. Pe acest fond, eşecul premierului s-a diminuat aproape magic, reechilibrând balanţa şi aplecând-o în favoarea celui care tocmai ratase Cotrocenii. Şi nu numai: se redeschidea dosarul propriei sale succesiuni.Nemaiavând loc la preşedinţie, Năstase devenea prima necunoscută a ecuaţiei. Printr-un artificiu de calcul, el avea să se repoziţioneze într-un context de continuitate - era, doar, preşedintele de facto al partidului! - în timp ce poziţia lui Ion Iliescu, liber de orice angajamente, devenea nesigură şi neclară.Situaţia a fost prompt speculată de Năstase care, într-un gest aproape de condescendenţă, l-a asigurat pe Iliescu că invitaţia de a reveni în fruntea partidului rămânea valabilă, chiar dacă - dădea să se înţeleagă - gestul său adusese prejudicii formaţiunii. Ba, mai mult, tabăra celor pentru care revenirea lui Iliescu nu însemna una dintre cele mai plăcute perspective, a încercat să se folosească de ocazie pentru a-l lovi. Primul a ieşit la rampă unul dintre anonimii partidului, chiar dacă avea funcţia de vicepreşedinte, primit cadou pentru a-i întări poziţia din Executiv. Cel care în 2000 era 'unul cu mustaţă, teleportat în Guvern de la Banca Mondială', Mihai Tănăsescu şi-a manifestat primul starea de incompatibilitate cu 'personajul' Iliescu, declarând sec că el nu se poate afla în acelaşi partid cu acesta. Cu mai multă prudenţă, l-au mai imitat şi D.I.Popescu, şi Mircea Geoană şi baronul de Vrancea, Oprişan, încercând să creeze un curent de opinie care să-i vină de hac venerabilului prezident. Treptat, lucrurile au revenit spre normal, sub presiunea taberei iliesciene, care a sesizat pericolul continuităţii dictaturii năstăsiene şi a acaparării puterii de către exponenţii acestuia.În toată această hărmălaie, problema de fond - cine va fi viitorul lider al partidului - a trecut pe un plan secund. Ecuaţia avea acum mai multe necunoscute, manifestându-se noi aspiranţi la funcţia supremă...