Ultimele sãptãmâni au marcat o contraofensivã a unora dintre membrii PSD care considerã cã întreaga responsabilitate a eºecului revine celui care a condus, aproape discreþionar, partidul. Odatã larma de la Cluj stinsã, au început sã se audã vocile lui Alexandru Mironov, Triþã Fãniþã, Sergiu Nicolaescu care au acuzat punctual strategia liderului în exerciþiu, în timp ce o parte a foºtilor acuzatori ai lui Iliescu, de dupã episodul Cozma, au întors armele în dulcele stil românesc. Opriºan a redevenit un aprig susþinãtor al preºedintelui fondator, ba pânã ºi Rus a început sã încline înspre ideea cã acesta n-ar fi chiar aºa de lipsit de calitãþile necesare unui reformator. La aceastã revenire a contribuit ºi o gafã a lui Nãstase, comparabilã ca efecte cu graþierea lui Cozma: aceea de a nu se fi putut abþine sã nu participe la o agapã vânãtoreascã, cea de la Balc, în urma cãreia avea sã se declanºeze o adevãratã isterie provocatã de bilanþul 'sângeros' al partidei. De data asta, Nãstase a fost blamat ºi de cãtre unii dintre susþinãtorii sãi cei mai fideli, gen Ponta, care i-au reproºat valul de nepopularitate abãtut asupra partidului. Aceastã nouã dezechilibrare a balanþei l-a readus într-o poziþie favorabilã pe Ion Iliescu, care, în sfârºit, a decis sã anunþe, hotãrât, cã nu concepe sã deþinã vreun post onorific în partid, cum lãsase sã se înþeleagã partida Nãstase. Cu alte cuvinte, revendicã clar conducerea partidului, care dealtfel îi ºi fusese promisã. A fost o loviturã durã pentru Adrian Nãstase, care n-a mai simþit în spatele sãu zidul 'piepturilor' celor promovaþi cu iuþealã în structuri, recepþionând, în plus, tentativa creãrii unui al treilea pol de putere, care, deocamdatã, merge pe mâna lui Iliescu. Dealtfel, ºi Mitrea ºi D. I. Popescu, doi dintre 'greii' pe care Nãstase a încercat sã-i dea la o parte prin puciul din august, îºi aliniazã în spatele lor efective fidele pe care sunt, deocamdatã, dispusi sã le punã în slujba pãrintelui fondator. Criza unei confruntãri directe a fost rezolvatã - temporar - printr-o înþelegere între patru ochi al cãrei rezultat este o vagã formulã de tandem.Un tandem, însã, care nu va mai putea semãna celui de pânã în 2000. Între timp, între cei doi lideri s-au acumulat prea multe semne de întrebare ºi neîncredere, greu de eliminat în timpul scurt rãmas. Cert este cã la aceastã orã, Ion Iliescu este din nou 'stãpânul trandafirilor', iar Adrian Nãstase are de luptat din greu pentru supravieþuirea sa la vârf.