Ultimele săptămâni au marcat o contraofensivă a unora dintre membrii PSD care consideră că întreaga responsabilitate a eşecului revine celui care a condus, aproape discreţionar, partidul. Odată larma de la Cluj stinsă, au început să se audă vocile lui Alexandru Mironov, Triţă Făniţă, Sergiu Nicolaescu care au acuzat punctual strategia liderului în exerciţiu, în timp ce o parte a foştilor acuzatori ai lui Iliescu, de după episodul Cozma, au întors armele în dulcele stil românesc. Oprişan a redevenit un aprig susţinător al preşedintelui fondator, ba până şi Rus a început să încline înspre ideea că acesta n-ar fi chiar aşa de lipsit de calităţile necesare unui reformator. La această revenire a contribuit şi o gafă a lui Năstase, comparabilă ca efecte cu graţierea lui Cozma: aceea de a nu se fi putut abţine să nu participe la o agapă vânătorească, cea de la Balc, în urma căreia avea să se declanşeze o adevărată isterie provocată de bilanţul 'sângeros' al partidei. De data asta, Năstase a fost blamat şi de către unii dintre susţinătorii săi cei mai fideli, gen Ponta, care i-au reproşat valul de nepopularitate abătut asupra partidului. Această nouă dezechilibrare a balanţei l-a readus într-o poziţie favorabilă pe Ion Iliescu, care, în sfârşit, a decis să anunţe, hotărât, că nu concepe să deţină vreun post onorific în partid, cum lăsase să se înţeleagă partida Năstase. Cu alte cuvinte, revendică clar conducerea partidului, care dealtfel îi şi fusese promisă. A fost o lovitură dură pentru Adrian Năstase, care n-a mai simţit în spatele său zidul 'piepturilor' celor promovaţi cu iuţeală în structuri, recepţionând, în plus, tentativa creării unui al treilea pol de putere, care, deocamdată, merge pe mâna lui Iliescu. Dealtfel, şi Mitrea şi D. I. Popescu, doi dintre 'greii' pe care Năstase a încercat să-i dea la o parte prin puciul din august, îşi aliniază în spatele lor efective fidele pe care sunt, deocamdată, dispusi să le pună în slujba părintelui fondator. Criza unei confruntări directe a fost rezolvată - temporar - printr-o înţelegere între patru ochi al cărei rezultat este o vagă formulă de tandem.Un tandem, însă, care nu va mai putea semăna celui de până în 2000. Între timp, între cei doi lideri s-au acumulat prea multe semne de întrebare şi neîncredere, greu de eliminat în timpul scurt rămas. Cert este că la această oră, Ion Iliescu este din nou 'stăpânul trandafirilor', iar Adrian Năstase are de luptat din greu pentru supravieţuirea sa la vârf.