Duminicã searã primarele general doctor Sorin Oprescu s-a dedat unei operaþii pe care o îndrãgeºte în mod deosebit: a dat drumul luminilor de sãrbãtori!
Oraºul – prin zonele sale reprezentative, a fost scãldat de reflexele multicolore ale decoraþiunilor tradiþionale.
Pentru nu puþini dintre bucureºteni a fost un motiv de bucurie. Mai ales pentru cei mici, care nu înþeleg încã subtilele legãturi dintre forme ºi fonduri. Este frumos, la urma urmelor, ca mãcar de sãrbãtori sã încerci sã-þi luminezi puþin viaþa ºi sã o vezi într-o perspectivã mai optimistã. Nu facem, oare, acelaºi lucru, în cãminele proprii, când ornãm ºi luminãm bradul de Crãciun, sperând cã ceva din miracolul sãrbãtorii se va alãtura existenþei noastre din urmãtorul an?
Mãrturisesc însã cã de data asta am avut sentimentul a ceva indecenr în aceastã efuziune de luminãþie ºi decoraþiuni. Suntem la capãtul unui an greu, care celor mai mulþi dintre noi nu le-a adus nici o bucurie. Ba din contrã. Un an în care am realizat nu doar cât suntem de sãraci, de amãrâþi, dar ºi cã nu avem prea multe ºanse de a ieºi din aceastã stare. Un an în care liderii noºtri politici au înteþit apelurile la cumpãtare ºi renunþãri, îndemnându-ne sã trãim mai pe mãsura posibilitãþilor. Ori ce a fãcut primarul general – cu toatã buna intenþie – îmi evocã o vizitã la cantina la care ne hrãnim cu ciorba sãracului, împodobiþi cu bijuteriile din caseta familiei. Despre care nici mãcar nu ºtim cã nu sunt false...
Ni s-a spus cã operaþiunea din anul acesta va fi una de crizã. Cã se vor refolosi vechile zorzoane, pentru a nu se cheltui pe altele noi. Cã se va purcede cu tact, pentru a nu se rãpi oamenilor un motiv de bucurie. Dar, dacã te pricepi puþin, observi cã podoabele de pe marile bulevarde sunt noi-nouþe, cã sunt mai multe ºi cã lumineazã mai puternic mizeria ºi murdãria din jur. Înseamnã, clar, cã nu s-au fãcut clamatele economii ºi, ca de obicei, cineva a avut de câºtigat, cu vârf ºi îndesat de pe urma lor. ªi cã puþinãtatea îmbunãtãþirilor reale din funcþionarea mecanismelor urbane este eclipsatã de recuzita de panglici pe care o prezideazã, cu morga sa tradiþionalã, edilul-ºef , acest Bulibaºã modern care îºi alimenteazã ªatra municipalã cu parangheliile atât de iubite de o parte a electoratului sãu.
Sclipiciul sfâºitului de an este menit nu doar sã mai acopere o parte din jegul peren, dar sã ºi punã bazele viitoarei iniþiative electorale, dupã cum opineazã specialiºtii în strângerea fondurilor. |