Audierile din cadrul comisiei parlamentare referitoare la situaþia din Societatea Românã de Televiziune au un vag aer de vânãtoare de vrãjitoare. Paradoxal, directorul Nicolau ºi oamenii sãi se aflã la conflenþa a douã contestãri - atât din partea fostei puteri, cât ºi din partea celei actuale. Motivul oficial, invocat la declanºarea procedurilor de audiere, ar fi fost acela al unei anumite 'obedienþe' faþã de fosta putere. Cea actualã a intrat însã în pâine pe fondul unei stranii continuitãþi de abordare: aºa cum PSD, ca partid de guvernãmânt, a încercat sã-ºi subordoneze - mãcar în parte - modalitãþile de exprimare ale postului public, la fel, noua putere a considerat firesc sã purceadã la schimbarea oamenilor din TVR, cu proprii sãi oameni! Votul negativ la adresa raportului de activitate prezentat de TVR Parlamentului în toamna anului trecut s-a datorat, însã, tocmai nemulþumirilor puterii de atunci faþã de poziþia consideratã 'ambiguã'
a conducerii televiziunii ºi a emisiunilor informative în special. Într-un moment în care nu se întrevedea încã schimbarea de 'regim', Nicolau a primit un avertisment sever din partea fostului sãu ºef, prin interpuºi. Urma o campanie electoralã durã în care partidul avea nevoie de artileria televiziunii de stat. Numai cã rezultatul a fost exact invers: TVR nu a devenit mai partizanã, ba din contrã, în corul bine orientat al televiziunilor a rãmas în posesia celei mai echilibrate partituri. Opoziþia a avut acces deplin la aceastã cale de comunicare, iar PSD ºi-a înmulþit prilejurile în care i s-au pãrut tendenþioase abordãrile la adresa sa. Cu toatã aceastã poziþie, imediat dupã alegeri, ºi preºedintele ºi premierul au declarat ºi declanºat acþiunea de înlocuire a preºedintelui TVR - subiect pe marginea cãruia desfãºurãrile încãrcate de 'formol' sunt deja cunoscute.
Cazul TVR ºi al SRR ridicã o problemã de fond, niciodatã lãmuritã: care este, care trebuie sã fie condiþia televiziunii publice ºi al radioului public faþã de administraþie? ªi care trebuie sã fie poziþia administraþiei faþã de ele? În ce mãsurã activitãþile publice trebuiesc reflectate aici cu precãdere? ªi cum se cuantificã noþiunea de independenþã? Cum se evitã imixtiunile Puterii?Mersul lucrurilor din comisii nu pare sã aibã în vedere rãspunsuri la nici una dintre aceste întrebãri. Singura întrebare valabilã pare sã fie aceea: îl schimbãm (sau nu) pe Nicolau?
|