A devenit un truism faptul cĂŁ Vadim Tudor este el ĂŽnsuÂşi un partid Âşi cĂŁ cei din jurul sĂŁu nu prea fac altceva decât sĂŁ-i confere suportul democratic Âşi constituĂžional necesar.  Gazetarul Corneliu Vadim Tudor devenit politicianul cu acelaÂşi nume, este un om-orchestrĂŁ Âşi mĂŁ ĂŽndoiesc cĂŁ ĂŽn absenĂža sa formaĂžiunea ar putea rezista ca o prezenÞã semnificativĂŁ pe scena politicĂŁ.  Paradoxul sistemelor democratice constĂŁ tocmai ĂŽn lipsa de democraĂžie a formaĂžiunilor politice din spectru, dominate pânĂŁ la un nivel totalitar de personalitĂŁĂžile puternice ale celor din jurul cĂŁrora au fost construite.  PRM este un astfel de caz de "one man show", de formaĂžiune care depinde pânĂŁ ĂŽn cele mai mici amĂŁnunte de personalitatea pe care s-a construit.  Pentru foarte mulĂži dintre observatorii scenei politice este dificil de imaginat cum ar putea sĂŁ arate partidul fĂŁrĂŁ Corneliu Vadim Tudor, dar cel puĂžin deocamdatĂŁ o astfel de problemĂŁ nu se pune. În linii mari, succesul acestei formaĂžiuni, devenitĂŁ surprinzĂŁtor, dupĂŁ alegerile din 2000, cea de-a doua forÞã politicĂŁ a Þãrii, se datoreÂşte ĂŽn primul rând conjuncturii politice Âşi ĂŽn al doilea rând personalitĂŁĂžii puternice a liderului sĂŁu.  Conjunctura politicĂŁ se caracterizeazĂŁ prin eÂşecul spectaculos al aÂşa-zisei drepte CDR-iste, a cĂŁrei prĂŁbuÂşire ameninÞã sĂŁ dezechilibreze pentru mult timp balanĂža politicĂŁ.  Locul lĂŁsat liber de aceasta tinde sĂŁ fie ocupat de PRM-ul venit dinspre oricare dintre extremele spectrului, cu un demers populist agresiv Âşi cu o ereditate nemarcatĂŁ ĂŽncĂŁ de participarea la vreo guvernare.  Practic, PRM-ul lui Vadim, este singura formaĂžiune politicĂŁ ce nu poartĂŁ povara examenului dat ĂŽn faĂža naĂžiunii Âşi care, de aceea, mai poate aspira la un vot de ĂŽncredere din partea unui segment important al acesteia. Cu un an ĂŽnainte de viitorul scrutin, Vadim pare sĂŁ marcheze o schimbare la faÞã.  O schimbare legatĂŁ de povara acuzelor de extremism Âşi de dorinĂža de a utiliza Âşansa rarĂŁ care i se oferĂŁ, de a reprezenta credibil cea de-a doua formaĂžiune politicĂŁ a momentului. O "cuminĂžire" s-ar putea spune Âşi o temperare a limbajului politic ce a constituit, practic, principala armĂŁ de luptĂŁ (Âşi unicul argument ĂŽn acuzele de extremism) care corespund, dacĂŁ nu unei schimbĂŁri la faÞã, unei strategii electorale abordate de data aceasta cu mult mai multĂŁ circumspecĂžie.