A fost, dar s-a stins repede: scandalul "Monitorul". Undeva - pe la Suceava, dacă nu mă înșel - redacția unuia dintre "Monitoare" s-a revoltat împotriva încercărilor de intervenție în politica ziarului din partea "centrului". Ca să scape de această presiune, colectivul redacțional a abandonat vechea firmă și a constituit, peste noapte, o alta. Cu aceeași oameni, cu aceeași politică, dar fără povara patronatului. Evident, colegii de breaslă au reacționat și s-au pronunțat suficient de contradictoriu pentru a demonstra că dreptatea este, în general, destul de relativă. Îmi amintesc că primul scandal de presă care a pus problema relației dintre colectivul redacțional și patronat a avut loc prin '92, la "Ora", când redacția s-a revoltat din motive nu foarte clare. Patronul - Viorel Cataramă - a procedat atunci într-un mod care a oripilat întreaga suflare gazetărească: i-a somat pe protestatari ca în jumătate de oră să părăsească redacția! Mentalitatea colectivist-comunistă a rămas, din păcate, adânc implantată în modul de gândire și de acțiune al celor de la care se așteaptă, în general, desprinderea de aceste vetuste stări de lucruri. Presa și-a câștigat libertatea nereușind să înțeleagă mecanismele procesului pe care ea însăși îl declanșase. De vină a fost, probabil, și modalitatea dubioasă în care s-au produs primele privatizări în presa fostă de stat, sau chiar formulele la fel de colectiviste alese de cei care s-au privatizat onest. Raporturile complexe dintre politicile redacționale și cele comerciale ale ziarelor au generat nu puține scandaluri și frustrări și, până la deplina clarificare a lucrurilor, incidente de tipul "Monitorul" vor mai fi. |