Un jurnalist australiano-român, care o cunoştea pe doamna Vulpe încă de pe când aceasta se afla la post în Canberra, a făcut cunoscute – într-un mod nu prea onorant – amănunte picante din viaţa şi activitatea doamnei ambasador. Cum a intrat în posesia lor – ar cam fi treaba justiţiei, pentru că operaţiunea reprezintă, în mod evident, o încălcare a dreptului la intimitate. De ce au reluat unele ziare povestea – este şi asta o chestiune de discutat, în care va prevala însă faptul că atâta timp cât este persoană publică, deţinătoarea unui mandat, doamna ambasador îşi pune viaţa personală în slujba misiunii pe care o îndeplineşte. Spuneam că povestea asta pică extrem de prost pentru Cioroianu şi compania, venindu-i însă ca o mănuşă preşedintelui Băsescu, care s-a opus acestei formule de ‚discriminare pozitivă’ a diplomaţilor faţă de restul funcţionarilor publici. Ca în bancul cu rabinul, şi diplomaţii au dreptate, că trebuie să corespundă unor standarde, inclusiv materiale, prin fişa postului, şi preşedintele, că n-ar trebui să existe legi speciale pentru o categorie sau alta de salariaţi. Mai neplăcut este faptul că amănuntele picante din corespondenţa doamnei ambasador induc ideea că diplomaţii noştri duc o viaţă de huzur, uşuratică, aranjându-şi problemele personale în jaccuzzi-ul pus la dispoziţie de la buget. Pică prost şi vizita exotică a preşedintelui Camerei, Olteanu, aflat în turneu prelungit într-o zonă fără nici un fel de perspectivă economică (pentru noi) şi politică (tot pentru noi). Nu mai vorbesc de faptul că deşi noi ţinem o misiune diplomatică costisitoare la Mexico City, mexicanii nu se obosesc, de 17 ani, să numească un ambasador la Bucureşti, demonstrând limpede lipsa lor de interes faţă de noi. În ciuda căreia de ani de zile, delegaţii simandicoase, la cel mai înalt nivel, bat drumurile aeriene ale Americii Latine.

    Povestea are însă o parte proastă şi pentru preşedinte: în centrul scandalului se plasează şi un protejat al său pe care a dorit cu tot dinadinsul să-l numească ambasador la Washington şi pe care se mulţumeşte în prezent să-l folosească ca lăudător de serviciu la o gazetă partizană. Dl Baconsky – între altele şi faţă oarecum bisericească – făcea o diplomaţie agreabilă colindând băile reprezentanţelor noastre, dotate prin grija ministerului cu folositoarele şi plăcutele instalaţii de jaccuzzi.