ÎnvãÞãmântul superior românesc se prezintĂŁ astĂŁzi ca o veritabilĂŁ piaÞã educaĂžionalĂŁ. Ofertei instituĂžiilor de stat - astĂŁzi ajunsĂŁ la nivelul a 42 de universitĂŁĂži - i s-au adĂŁugat, ĂŽn ultimii 11 ani nu mai puĂžin de 84 de instituĂžii de ĂŽnvãÞãmânt particulare, ĂŽnfiinĂžate prin originalul procedeu al iniĂžiativei legislative. Haosul care s-a instalat rapid sub presiunea dorinĂžei românilor de a avea pentru fiecare dintre copiii lor câte o diplomĂŁ universitarĂŁ a fost, finalmente, corectat Âşi controlat prin prevederile cuprinse ĂŽn Legea ÎnvãÞãmântului Âşi ĂŽn Legea AcreditĂŁrii Universitare care stabileÂşte ca unic for de autorizare Âşi acreditare Consiliul NaĂžional de Evaluare AcademicĂŁ Âşi Acreditare. Acest organism studiazĂŁ rapoartele de autoevaluare ale universitĂŁĂžilor, atât pentru acordarea autorizĂŁrii provizorii, cât Âşi pentru acreditare. Conform legii, o universitate este acreditatĂŁ Âşi poate susĂžine examene de licenÞã Âşi elibera diplome numai ĂŽn urma votĂŁrii de cĂŁtre cele douĂŁ camere ale Parlamentului a unei legi care sĂŁ-i ateste acreditarea. Universitatea Âşi legea, cum s-ar spune. Aproape inutil sĂŁ reamintim cĂŁ pânĂŁ acum nici una dintre cele 84 de universitĂŁĂži n-a fost acreditatĂŁ Âşi cĂŁ nici una n-a putut elibera diplome. Zecile de mii de absolvenĂži Âşi-au luat genĂžile Âşi s-au prezentat la "stat". Unde rigorile sunt, nu de puĂžine ori, altele. N-am vrea sĂŁ se ĂŽnĂželeagĂŁ cĂŁ printre cele 84 de universitĂŁĂži nu sunt Âşi instituĂžii serioase, mai serioase chiar.  Cert este cĂŁ de aproape doi ani ĂŽnvãÞãmântul superior privat fierbe ĂŽn suc propriu. Controale peste controale, rumori peste rumori, speranĂže Âşi deznĂŁdejdi, promisiuni Âşi ameninÞãri (unele chiar cu pistolul!). SuferĂŁ nu doar ĂŽntreprinzĂŁtorii ci, mai ales, studenĂžii marcaĂži cu un nedrept "second hand". DeclanÂşarea procesului de acreditare n-a adus dupĂŁ sine deciziile politice care sĂŁ-i introducĂŁ pe cei care meritĂŁ ĂŽn rândul lumii. Brusc, la ĂŽnceputul toamnei, spiritele s-au ĂŽncins. Executivul, pretextând cĂŁ n-are timp sĂŁ aÂştepte cât tot discutĂŁ Parlamentul, a dat douĂŁ ordonanĂže - una care acredita opt universitĂŁĂži Âşi alta care discredita, defintitiv, alte 14, pe baza unor controale ale MEC-ului. Parlamentul protesteazĂŁ, ĂŽncep discuĂžiile ĂŽn CamerĂŁ, dupĂŁ ce Senatul le-a finalizat. ToatĂŁ lumea ignorĂŁ CNEAA, singura instituĂžie abilitatĂŁ de lege sĂŁ decidĂŁ cine da Âşi cine nu. Tot acest rĂŁzboi surd, cu ordonanĂže pe care nimeni nu le-a vĂŁzut ĂŽn Monitorul Oficial, este alimentat de un numĂŁr record de interese: Âşi guvernanĂži Âşi parlamentari au acĂžiuni sau Ăžin cursuri la "parti". Cei care nu au - sau nu mai au - vin cu represalii: le taxĂŁm cu 10 la sutĂŁ din ĂŽncasĂŁri ca sĂŁ reparĂŁm cĂŁminele care trebuiau deja reparate. Peste toatĂŁ hĂŁrmĂŁlaia, CNEAA - cu spectrul desfiinÞãrii plutind deasupra capului - ia frâiele ĂŽn mânĂŁ Âşi ĂŽncep controalele, Camera discutĂŁ iar Guvernul se gândeÂşte cum sĂŁ scape de acest ghimpe ĂŽn coasta intereselor mai mult sau mai puĂžin generale.