Dacã În urmã cu o sãptãmânã, dupã validarea membrilor Colegiului CNSAS de cãtre Parlament lucrurile pãreau cã intrã pe fãgaºul obiºnuit, scandalul a izbucnit odatã cu rezultatul-surprizã al alegerii noului preºedinte. Dl Ticu Dumitrescu, cel care de vreo douã luni Încoace se purta de parcã ar fi fost deja ales, a avut surpriza nãucitoare sã fie Întrecut la scor tocmai de cel pe care Încercase sã-l Înlãture dintre candidaÞi, ca fiind omul care 'mãcelãrise' legea care Îi poartã numele, la finele legislaturii 1997-2000, 'Nominalizat' de premier, asigurat de PSD ºi PRM, Ticu Dumitrescu nu mai avea de trecut decât aceastã formalitate. Care s-a dovedit de netrecut.Am toatã stima pentru trecutul Încãrcat de suferinÞe al lui Ticu Dumitrescu. Am apreciat ceva mai rezervat excesele sale, de orice fel, dar am considerat demnã de toatã admiraÞia lupta sa pentru scoaterea la ivealã a imensului rãu pe care l-a fãcut Securitatea prin pervertirea gândirii ºi comportamentului oamenilor asupra cãrora ºi-a exersat nefasta influenÞã. Din pãcate, entuziasmul dlui Ticu nu a fost acoperit ºi de necesara competenÞã În impunerea acestei iniÞiative legislative. Nefiind apt sã-ºi alãpteze copilul cu necesarele subtilitãÞi juridice, s-a vãzut deposedat de acesta, redus la situaÞia de a urmãri doar cum este schimbat ºi modelat sã corespundã unui alt tip de cerinÞe decât cele la care se gândise el. Faptul cã vechi tovarãºi de luptã antitotalitarã nu l-au socotit, la vremea respectivã, apt sã conducã instituÞia care se crease din demersul sãu l-a scârbit În aºa mãsurã Încât i-au trebuit vreo ºase ani ca sã revinã la sentimente mai bune.A reapãrut pe scenã atunci când CNSAS a redevenit o mizã pentru politicienii activi. A intrat În joc fãrã sã-i ghiceascã subtilitãÞile, crezând cã toatã lumea este de bunã intenÞie. N-a sesizat disputa subteranã dintre liberalii lui Tãriceanu ºi democraÞii lui Boc, pãÞind, În ultimã instanÞã, ceea ce-a pãÞit ºi fostul sãu adversar politic, Ion Iliescu: s-a trezit scos din joc tocmai când credea cã lumea are mai multã nevoie de el ca oricând. DecepÞia ºi amãrãciunea l-au fãcut sã joace prost scena 'eliberãrii'. Nu era nici liniºte ºi nici fericirea În sufletul sãu. ªi-a vãrsat oful pe cine a nimerit, dar În special pe cel care i-a suflat funcÞia - Turianu. I-a acuzat pe Boc ºi pe Bãsescu. A zis cã-ºi dã demisia ºi cã nu revine decât dacã se anuleazã alegerile ºi i se cer scuze. A plecat acasã negru de supãrare, lãsându-i pe aliaÞii sãi sã se ciondãneascã pe tema tradiÞionalã a nerespectãrii ÎnÞelegerilor.ViaÞa-i viaÞã, Însã, ºi lucrurile nu pot fi Întoarse. Votul a fost, chiar dacã cu rezultat neaºteptat, democratic. Legal el nu poate fi clintit. Turianu e preºedinte ºi nu existã nici un motiv sã poatã fi revocat. ªi nici mãcar nu sunt sigur cã n-ar putea fi un preºedinte mai bun decât ar fi fost Ticu Dumitrescu. Mai imparÞial ºi mai exact În judecãÞi. Are dreptul sã i se dea ºansa sã demonstreze acest lucru. Iar pentru decepÞia dlui Ticu Dumitrescu, vinovaÞi ºi rãspunzãtori sunt cei care i-au oferit iluzia cã este deja ales. DemocraÞia are pãcatele ei, dar, din pãcate, nu s-a gãsit Încã mijlocul cel mai potrivit de a o suplini.