De peste douã zile, Dumnezeu îneacã în ploi România pentru a ºasea oarã doar în aceastã varã. Este o problemã care ar fi trebuit sã iasã de mult din zodia întâmplãrii ºi sã fie trecutã în categoria crizelor grave care afecteazã România. Guvernanþii ºi administratorii þãrii se încãpãþâneazã însã sã catalogheze fenomenul drept trecãtor, cu toate întoarcerile sale încãpãþânate ce par sã nu mai aibã sfârºit. Sunt locuri în þarã unde urgia lichidã se abate pentru a treia sau a patra oarã asupra aceloraºi oameni care nu pãcãtuiesc prin altceva decât prin a se afla, constant, la locul nepotrivit ºi de a nu avea nici o posibilitate sã-ºi modifice, de la sine, aceastã stare. Apele vin, iau poduri, garduri, case, animale ºi oameni, se duc lãsând în urmã dezastrul ºi când amãrâþii abia reuºesc sã-ºi tragã sufletul, scoþând din ogrãzi - dacã le-au mai rãmas - apa ºi mâlul, vin din nou. Este, ca un blestem aruncat asupra unei naþii de Sisifi, a cãror unicã menire e sã o ia mereu de la capãt. La polul celãlalt, cei asupra cãrora apa nu se abate decât sub forma sifonului din... golden ºpriþ, lucrurile nu apar chiar aºa de grave: ba cã cei afectaþi reprezintã mai puþin de unu la sutã, ba cã ei sunt de vinã cã nu ºi-au curãþat ºanþurile, ba cã ºi-au aºezat casele în luncile inundabile, încãlcând o legislaþie pe care nimeni nu s-a obosit sã o aplice. Inundaþiile nu sunt o problemã de greutatea celor cu care se confruntã în aceeaºi perioadã, clasa noastrã politicã. Pentru cã, de fiecare datã, a prevalat altceva, o altã temã de dezbatere publicã ºi de luptã politicã. Primul val a fost stins de grava chestiune a stenogramelor PSD; cel de-al doilea nu s-a vãzut de zarva stârnitã de alegerile anticipate; cel de-al treilea a fost acoperit de demisia irevocabilã a premierului ºi de rãzgândirea sa la fel de irevocabilã; cel de-al patrulea s-a spart de necesitatea unei remanieri fãcutã pe bucãþi; cel de-al cincilea a coincis cu stingenta problemã a schimbãrii preºedinþilor celor douã Camere pentru ca acum, cel de-al ºaselea sã se loveascã de ultra-actuala chestiune a parlamentului unicameral. ªase runde de inundaþii ºi tot atâtea de agitaþie ºi consum de energie, dintr-o agendã politicã ce nu mai are nimic de-a face cu agenda realã a cetãþeanului, cel în numele cãruia guvernanþii ºi opozanþii decid ce este important ºi ce nu. |