Dacă el însuși n-a avut curajul să o spună, o face tatăl său: ex-ministrul (încă în funcție) al Afacerilor Externe riscă să se prăbușească într-o gravă criză economică. În sensul că neavând, ca alți liberali, mai prudenți și mai inventivi, propriile afaceri era nevoit să trăiască din leafa de funcționar public. Adică de ministru. Care nici aia nu e cine știe ce: vreo 50 de milioane de lei vechi.
Fostul ministru Mihai-Liniuță-Răzvan Ungureanu are de ce să fie neliniștit. Nu pentru că șeful său (pe care l-a tras, elegant, în piept, cu episodul 'spionilor' din Irak) l-ar lăsa muritor de foame. Nicidecum. I-a promis că-l pune primul pe lista pentru Strasbourg. Și nu cred că cineva își închipuie că liberalii nu vor prinde măcar un loc de europarlamentar. Și nici pentru că până-n mai va rămâne șomer. I s-a promis, cu generozitate, șefia Institutului de Studii Liberale, unde firea sa de om pus cu burta pe carte îl va ajuta să mai recupereze câte ceva din ceea ce a pierdut de când bate drumurile lumii ca șef al diplomației. Groaza lui Ungureanu ține de faptul că orice i s-ar da, nu va putea compensa veniturile pe care le avea ca ministru. Nu vă gândiți la leafă. Asta e un mizilic. Ceva bun de pus la CEC sau de cedat vreunei fundații de caritate. Nici un ministru nu trăiește din leafă. Ci din nenumăratele privilegii care însoțesc această demnitate. Din faptul că nu este nevoit să facă nici un fel de cheltuială din buzunarul propriu, totul venindu-i de-a gata, pe tavă. De la cafeaua de dimineață până la cina somptuoasă de protocol. În cazul ministrului de Externe se mai adaugă ceva: faptul că el își petrece cam trei sferturi din viața de ministru pe drumuri, îi aduce un consistent venit din diurne și protocol. Cât e diurna ministrului de Externe este și acum un secret extrem de bine păzit. Ne putem face o idee gândindu-ne, de pildă, că Mircea Geoană și-a cumpărat o casă din acești bani. Că Năstase, și el, a realizat ceva proiecte edilitare încă de pe vremea când păstorea diplomația. Și că nici Meleșcanu n-a ieșit din post cu pantalonii rupți în fund. Aici e durerea dlui Ungureanu și a oricărui altuia care s-a trezit, înainte de termen în situații similare. Credeți că dl Flutur și-a revenit din șocul provocat de lăsarea din brațe de către dl președinte? Credeți că dacă știa că i se întâmplă așa ceva se mai făcea platformist, lăsând de bună voie pâinea și cuțitul agriculturii și pădurilor, cu care a împărțit hrană și beneficii la toți acoliții? Nu, domnilor! Deși prost plătită, slujba de ministru este ideală pentru cine vrea să se răsfețe bucurându-se de toate avantajele unor posturi dobândite pe neașteptate și fără nici un fel de merit.
|