După ce s-a văitat la BBC că n-are casă şi că stă de nevoie într-una de protocol (când s-a întors din America a vândut-o pe cea pe care o avea, că era prea mică şi nu-i încăpeau toate „angaralele”, dar a omis să-şi ia alta), sărmanul preşedinte social-democrat a făcut o declaraţie de onoare zguduitoare: dacă PSD-ul va pierde şi alegerile locale, şi pe cele legislative din 2008, el se va retrage, demn, din fruntea partidului! În termeni specifici organizaţiei sectorului 5, asta se numeşte „a pune batista pe ţambal”. Mircea Geoană execută o diversiune pe care o crede ingenioasă: dacă tot vreţi să scăpaţi de mine, vă ofer acest prilej, prin toamnă, la anu’. Până atunci, însă, rămânem împreună. Lăsăm baltă ideile cu congresul extraordinar, cu răspunderea pentru eşecul (nu semi-seccesul?) de la europarlamentare şi ne vedem de treabă, încă nu an. Asta doar dacă, Doamne-fereşte, se întâmplă vreo minune care să ne împiedice să revenim la putere. Dacă nu, nu!
Aş spune, ascultându-l, că Mircea Geoană este foarte sigur pe sine şi că se bucură, în partid, de o autoritate pe care nici Iliescu n-a avut-o. Altminteri cum să vină cu o asemenea idee, care ar putea fi catalogată drept provocare sau sfidare, în alte condiţii? Mircea Geoană vrea să convingă lumea că, unu, e foarte sigur pe postul lui, că doi, scorul europarlementar nu este prea important iar partidul va progresa până la viitorul ciclu electoral şi, trei, că este foarte posibil să rămână preşedinte al PSD-ului până prin 2012 sau pe acolo pe undeva. Ceea ce, trebuie să recunoaştem, este o perspectică extrem de inconfortabilă pentru un partid în care majoritatea – mă refer la activişti, nu la electorat resimte acut criza de autoritate şi de personalitate care s-a instalat în partidul lui Iliescu şi Năstase, odată cu aducerea lui Geoană pe „tancurile” lui Mitrea şi ale clujenilor. Ei înşişi, acum, printre cei mai nemulţuniţi de modul cum merg lucrurile. Nici nu e de mirare că fronda aproape permanentă a lui Iliescu nu poate fi sancţionată, decât cu riscuri pe care actualii lideri nu şi le pot permite, şi că încercările lui Năstase  de a se reinsera în linia directoare nu vor mai putea fi împiedicate prea mult timp. Pentru ca PSD-ul să-şi refacă imaginea şi autoritatea are nevoie de toate resursele, inclusiv cele pe care, la un moment, le-a considerat împovărătoare. Timpul şterge şi vindecă multe şi să nu ne mirăm dacă la anul vor fi tot mai puţini cei care-şi amintesc de Mătuşa Tamara şi de aroganţa foştilor guvernanţi, în faţa unei ostilităţi generalizate faţă amatorismul şi lăcomia celor actuali. Iar pentru a rezista, pe acest fond, încă un an, Geaoană va trebui  să se „reîmprietenească” cu toţi cei care-l pot ajuta să refacă un edificiu la a cărui părăginire a contribuit mai mult ca oricare altul...