N-aș băga mâna în foc pentru faptul că pe scena politică românească s-ar desfășura o bătălie de orgolii între ego-ul prezidențial și cel "premial". Deși lucrurile cam așa par să stea. Mai degrabă cred că este vorba despre altceva: piatra de încercare a actualului regim o constituie atitudinea față de corupție. Repet: atitudinea. Pentru că până la luptă e cale lungă, iar victoria totală n-a prea fost obținută vreodată. De această atitudine depind multe lucruri, de la credibilitatea guvernării până la credibilitatea demersurilor noastre de integrare atlantică și europeană. Fiecare guvern din cele care s-au perindat până acum, a avut această problemă. Deoarece corupția este, mai întâi, o problemă a Executivelor, a celor care dețin și manevrează pârghiile puterii. Opoziția este mai ferită de acest flagel prin însăși condiția sa: neavând acces la butoiul cu miere, îi este greu să-și înmoaie degetele în ea. Regula nu este, însă, absolută și am asistat la suficient de multe excepții. Să revenim însă, la Putere. Corupția rămâne una dintre temele favorite ale disputelor electorale, ultimele două scrutine marcând și contribuția ei esențială în inversarea pozițiilor. Ea este și o bună temă postelectorală, când noua putere își scuză lipsa de performanță prin "greaua moștenire" de la precedenta. A fost și cazul PDSR-ului, apoi PSD. Pentru dl Năstase și colegii săi, discursul anticorupție din martie 2001 avea o tonalitate. Cel din martie 2002 are alta. Între timp s-au întâmplat multe. S-au mai acumulat niște averi, s-au mai vehiculat niște acuzații, s-au conturat niște "modele". Este, probabil, motivul natural pentru care stindardul anticorupției a fost preluat de președinte. Nimeni altcineva din actuala structură de putere nu are, mai mult decât acesta, autoritatea de a vorbi dspre combaterea corupției fără a roși sau fără a părea nesincer. Iliescu este, ca și în '90, ca și în '92 sau '96, imun la acest "virus". Prin structură și formație. Prin convingeri. Pentru domnia sa "sărac dar cinstit" nu este un titlu de ocară. Ci unul pe care electoratul îl acoperă cu încrederea sa. Este motivul pentru care cred că actuala fază a demersului la vârf este menită să dea mai multă credibilitate capacității noastre de a ne apropria obiectivele principale. Dar, dincolo de cuvinte, mai este nevoie și de fapte. |