N-aº bãga mâna în foc pentru faptul cã pe scena politicã româneascã s-ar desfãºura o bãtãlie de orgolii între ego-ul prezidenþial ºi cel "premial". Deºi lucrurile cam aºa par sã stea. Mai degrabã cred cã este vorba despre altceva: piatra de încercare a actualului regim o constituie atitudinea faþã de corupþie. Repet: atitudinea. Pentru cã pânã la luptã e cale lungã, iar victoria totalã n-a prea fost obþinutã vreodatã. De aceastã atitudine depind multe lucruri, de la credibilitatea guvernãrii pânã la credibilitatea demersurilor noastre de integrare atlanticã ºi europeanã. Fiecare guvern din cele care s-au perindat pânã acum, a avut aceastã problemã. Deoarece corupþia este, mai întâi, o problemã a Executivelor, a celor care deþin ºi manevreazã pârghiile puterii. Opoziþia este mai feritã de acest flagel prin însãºi condiþia sa: neavând acces la butoiul cu miere, îi este greu sã-ºi înmoaie degetele în ea. Regula nu este, însã, absolutã ºi am asistat la suficient de multe excepþii. Sã revenim însã, la Putere. Corupþia rãmâne una dintre temele favorite ale disputelor electorale, ultimele douã scrutine marcând ºi contribuþia ei esenþialã în inversarea poziþiilor. Ea este ºi o bunã temã postelectoralã, când noua putere îºi scuzã lipsa de performanþã prin "greaua moºtenire" de la precedenta. A fost ºi cazul PDSR-ului, apoi PSD. Pentru dl Nãstase ºi colegii sãi, discursul anticorupþie din martie 2001 avea o tonalitate. Cel din martie 2002 are alta. Între timp s-au întâmplat multe. S-au mai acumulat niºte averi, s-au mai vehiculat niºte acuzaþii, s-au conturat niºte "modele". Este, probabil, motivul natural pentru care stindardul anticorupþiei a fost preluat de preºedinte. Nimeni altcineva din actuala structurã de putere nu are, mai mult decât acesta, autoritatea de a vorbi dspre combaterea corupþiei fãrã a roºi sau fãrã a pãrea nesincer. Iliescu este, ca ºi în '90, ca ºi în '92 sau '96, imun la acest "virus". Prin structurã ºi formaþie. Prin convingeri. Pentru domnia sa "sãrac dar cinstit" nu este un titlu de ocarã. Ci unul pe care electoratul îl acoperã cu încrederea sa. Este motivul pentru care cred cã actuala fazã a demersului la vârf este menitã sã dea mai multã credibilitate capacitãþii noastre de a ne apropria obiectivele principale. Dar, dincolo de cuvinte, mai este nevoie ºi de fapte.