Sãptãmâna aceasta n-ar fi exclus sã fie cea a schimbãrii. Nu doar a premierului, ci ºi a unei bune pãrþi din guvernul cu care a exersat acesta combaterea crizei pe seama poporului. Emil Boc, cel trecut printr-o moþiune de cenzurã reuºitã ºi prin altel vreo trei remanieri, se va întoarce la uneltele sale. Nu la coasã ºi toporiºcã , ci la partid, unde e de lucru din greu, pânã la congresul de pe 15 Mai. Deocamdatã, mai toatã lumea din Executiv este preocupatã de punerea la adãpost a colaboratorilor. Boc cautã locuri disponibile prin consiliile de administraþie unde sã-ºi plaseze secretarele ºi consilierii. Miniºtrii îºi strâng lucrurile personale, fac copii dupã documente ce pot fi bune la nevoie ºi încearcã ºi ei sã-ºi plaseze oamenii pe unde se mai poate. Cei mai vulnerabili par sã fie ultimii veniþi: Ariton de la Economie, Vreme de la Telecomunicaþii, Botiº de la Muncã. Chiar ºi Tabãrã care în ciuda competenþei prezumate, a dat de prea multe ori cu bâta-n baltã. Va fi cruþat, se pare, Ialomiþianu, nu se ºtie exact de ce. Despre Vreme, mulþi cred cã prin amantlâcurile lui întârziate a pus sub semnul întrebãrii însãºi existenþa ministerului sãu, a cãrui dispariþie ar putea lãsa pe drumuri o grãmadã de doamne ºi domniºoare cu picioare lungi, care-ºi gãsiserã acolo un culcuº confortabil încã de pe vremea lui Sandu.
Singurii care par sã se simtã la adãpost ºi nu-ºi fac planuri post-Boc sunt ungurii. Ba, mai mult, ei sperã chiar ºi la postul de premier, în timp ce reprezentantul UNPR, simpaticul Gabi Oprea se gândeºte dacã n-ar mai putea ciupi un portofoliu în folosul ostaºilor sãi.
Despre succesorul lui Boc, sunt prea puþine lucruri de spus. Dupã ce s-au lansat tot felul de petarde, decizia finalã a fost pusã la pãstrare în seiful de la Cotroceni, ca sã nu atenteze presa rãuvoitoare la ea ºi sã o dinamiteze înainte de a intra în funcþiune.
Dincolo, în Opoziþie, lucrurile sunt clare. Moþiunea pe Codul Muncii s-ar putea sã rãmânã fãrã obiect dacã se schimbã Guvernul. ÃŽn PSD, Ponta se distanþeazã tot mai evident de vechea garniturã, sfãtuit de socrul sãu. Nu s-a arãtat nici la aniversarea lui Vanghelie (unde n-ar fi fost prezent nimeni din tabãra sa – care o mai fi ºi aia) ºi nici la cea a preºedintelui fondator Iliescu. Ce vrea sã însmene chestia asta? Probabil o aplicaþie a principiului „mã sfãtuiesc cu toatã lumea dar deciziile le iau eu!”. Nici pe mentorul sãu Nãstase nu mai pare sã-l bage în seamã ca atunci când fãrã sprijinul sãu nu putea sã spere sã ajungã unde a ajuns. ÃŽn tabãra frãþeascã (te face frate pânã treci puntea...).Antonescu îºi triazã ºi el la sânge colaboratorii. Deja Patriciu nu prea mai are nici un cuvânt de spus în partid, în timp ce influenþa doamnei Adina Vulean creºte exponenþial, în ciuda distanþei care separã Bruxelles-ul de Bucureºti.
În tabãra mai micã, a conservatorilor, toatã lumea aºteaptã cu emoþie decizia instanþei, de pe 10 Martie, când soarta partidului va fi strâns legatã de cea a lui Voiculescu. A fi sau a nu mai fi... |