Preºedintele a declarat, franc, cã n-a avut încotro ºi a trebuit sã-l numeascã pe dl Boc premier. Asta mã face sã îmi imaginez cum a decurs întrevederea decisivã dintre preºedintele þãrii ºi cel al celui mai important partid (sau, mãcar cel cu cel mai mare numãr de mandate parlamentare).
Întrevederea (fictivã!) a avut loc la Palatul Cotroceni, într-o încãpere mai retrasã, care sã asigure disreþia necesarã luãrii marilor decizii politice.
„Domnule preºedinte – a deschis discuþia Boc – daþi-mi voie în primul rând sã vã felicit pentru victoria în alegeri. Chiar dacã în unele momente m-am îndoit. Prezenþa dv în fruntea statului asigurã continuitatea lucrurilor bune. Sper din toatã inima cã nu veþi mai face greºelile din trecut, pentru cã acest lucru nu va fi bine vãzut de partidul pe care-l conduc ºi care a fãcut tot ce i-a stat în putinþã sã anuleze urmãrile unor gafe sau decizii neinspirate...”
„Mãi Boc, nu uita cã sunt ºi eu om...”, a încercat sã-l întrerupã preºedintele.
„Nu uit, desigur, ºi ãsta este ºi motivul pentru care mã aflu acum, aici. Vreau însã sã ºtiu care sunt coordonatele pe care veþi acþiona de acum încolo. Aþi zis cã nu mai aveþi ambiþii politice: înseamnã asta cã veþi fi mai puþin ataºat partidului? Vãd cã tot insistaþi pe lângã liberali. Nu v-aþi sãturat de câte v-au fãcut? ªi chestia cu Sârbu, de la PSD? Ce-a fost asta? Preferaþi un pesedist în locul unui om de-al nostru?”
„Stai mãi Emile, n-o lua ºi tu aºa! I-am aburit, am vrut sã-i fac sã creadã cã vreau reoconciliere. Dar cum crezi tu cã m-aº putea reorienta cu Iliescu, Hrebenciuc, Vanghelie? Nici chiar cu fraierul ãsta de Geoanã...”.
„E bine sã lãmurim lucrurile ºi sã fie clare. Vreau sã ºtiu ºi de ce lãsaþi sã se înþeleagã cã l-aþi putea numi pe Blaga premier. Chiar aveþi încredere în el, dupã cum îl tot perie pesediºtii ºi liberalii? Cã e mânã în mânã cu ei...”.
„Nici chiar aºa, Emile...”
„Ba chiar aºa. Uitaþi cum stau lucrurile: am vorbit cu colegii ºi sunt de acord cu mine. Facem guvern, dar doar sub comanda mea...”
„Bine, dar abia te-au demis! Ce-o sã zicã Parlementul? Cã-l sfidez!”
„Lãsaþi sã zicã ce-o zice! Eu am adunat voturile necesare, de la Oprea ºi de la Pambuccian. Ungurii merg cu noi, cã mereu au mers cu puterea. Cu ce-am mai „cumpãrat” de la Geoanã ºi de la Antonescu avem cât ne trebuie. Lãsaþi circul ãsta cu consultãrile ºi haideþi sã ne-apucãm de treabã. Cei de la FMI au ºi anunþat cã dacã n-avem guvern de Crãciun nu ne mai dau un sfanþ!”
„Emile, nu uita cã am promis cã în mandatul ãsta voi fi un alt om. Cã voi fi conciliant, cã îi voi reprezenta pe toþi românii, trebuie sã mã fac mãcar cã îmi pasã...”
„Lãsaþi dom’ preºedinte, nu vã mai obosiþi cu reconcilierea. Ori mã numiþi premier, ori...”
„Ori ce?”
„Nimic! Plec la Cluj ºi-mi vãd de treaba mea”
„ÃŽmi pui sula-n coaste, Emile...”
„Am învãþat de la Iliescu. Haideþi, duceþi-vã la culcare ºi mâine, odihnit ºi proaspãt, daþi naþiunii vestea cea mare!”
xxx
Joi dimineaþã, pe scãrile de la Cotroceni, preºedintele anunþa: „Datã fiind realitatea politicã din þarã, mã vãd nevoit sã-l desemnez pe Emil Boc pentru formarea noului guvern...”.