După ce-a ieșit la rampă, trâmbițându-și existența, și după ce a mustrat aspru câteva ziare care și-au permis obrăznicia de a se întreba cine este în spatele său, URR-ul - adică Uniunea pentru Reconstrucția României - purcede cu sârg la construcția noului edificiu democratic. Un edificiu care se vrea ridicat cu materiale noi și de cea mai bună calitate. Nu cu materiale refolosibile sau recuperate din demolarea altor formațiuni. Au spus-o chiar arhitecții unui edificiu pe care cutremurul electoral din 2000 l-a pus la pământ pentru destul de multă vreme: domnii Emil Constantinescu și Dorin Marian care, complet dezinteresat, au dorit să nășească venirea pe lume a fragedei mlădițe politice botezată URR. Cum spuneam, una dintre problemele noii formațiuni este găsirea de lideri credibili, proaspeți, uscați și nepătați de tăvăleala politică cotidiană. După cum se zvonește prin culisele noii formațiuni, unul dintre personajele asupra căruia s-au ațintit cătările URR-iste este Florin Călinescu. De ce Florin Călinescu? În primul rând, pentru că este un personaj popular. Îl știm toți, chiar dacă de vreun an n-a mai apărut, uitam-nisam, pe micul ecran. Îl știu și țăranii din piață, și orășenii din centru. Și foarte mulți îl simpatizează pentru fermitatea și limpezimea opțiunilor lui în orice domeniu. Florin Călinescu ar putea fi, de data asta, o bună locomotivă pentru un tren în care s-au îmbarcat atâția necunoscuți. Cât despre pofta lui Călinescu de a face valuri în jurul său, n-ar trebui să mai vorbim. Nevorbit de un an, cred că abia așteaptă prilejul de a-și declanșa dezertațiile pe orice temă, dar mai ales pe cele majore, pe care le-a întors pe toate fețele în "Chestiunea Zilei". Călinescu ar mai putea veni cu aplombul dat de o tentativă politică nereușită: aceea de a candida la președinție, în numele partidului domnului Măgureanu, intenția ratată de puțin în toiul campaniei din anul 2000. Șansa URR-ului aceasta poate fi Floriiiin Călinescu. Și - bineînțeles - echipa lui de specialiști. |