După ce-a ieşit la rampă, trâmbiţându-şi existenţa, şi după ce a mustrat aspru câteva ziare care şi-au permis obrăznicia de a se întreba cine este în spatele său, URR-ul - adică Uniunea pentru Reconstrucţia României - purcede cu sârg la construcţia noului edificiu democratic. Un edificiu care se vrea ridicat cu materiale noi şi de cea mai bună calitate.  Nu cu materiale refolosibile sau recuperate din demolarea altor formaţiuni. Au spus-o chiar arhitecţii unui edificiu pe care cutremurul electoral din 2000 l-a pus la pământ pentru destul de multă vreme: domnii Emil Constantinescu şi Dorin Marian care, complet dezinteresat, au dorit să năşească venirea pe lume a fragedei mlădiţe politice botezată URR. Cum spuneam, una dintre problemele noii formaţiuni este găsirea de lideri credibili, proaspeţi, uscaţi şi nepătaţi de tăvăleala politică cotidiană. După cum se zvoneşte prin culisele noii formaţiuni, unul dintre personajele asupra căruia s-au aţintit cătările URR-iste este Florin Călinescu. De ce Florin Călinescu? În primul rând, pentru că este un personaj popular. Îl ştim toţi, chiar dacă de vreun an n-a mai apărut, uitam-nisam, pe micul ecran. Îl ştiu şi ţăranii din piaţă, şi orăşenii din centru. Şi foarte mulţi îl simpatizează pentru fermitatea şi limpezimea opţiunilor lui în orice domeniu. Florin Călinescu ar putea fi, de data asta, o bună locomotivă pentru un tren în care s-au îmbarcat atâţia necunoscuţi. Cât despre pofta lui Călinescu de a face valuri în jurul său, n-ar trebui să mai vorbim. Nevorbit de un an, cred că abia aşteaptă prilejul de a-şi declanşa dezertaţiile pe orice temă, dar mai ales pe cele majore, pe care le-a întors pe toate feţele în "Chestiunea Zilei". Călinescu ar mai putea veni cu aplombul dat de o tentativă politică nereuşită: aceea de a candida la preşedinţie, în numele partidului domnului Măgureanu, intenţia ratată de puţin în toiul campaniei din anul 2000. Şansa URR-ului aceasta poate fi Floriiiin Călinescu. Şi - bineînţeles - echipa lui de specialişti.