Dupã ce-a ieºit la rampã, trâmbiþându-ºi existenþa, ºi dupã ce a mustrat aspru câteva ziare care ºi-au permis obrãznicia de a se întreba cine este în spatele sãu, URR-ul - adicã Uniunea pentru Reconstrucþia României - purcede cu sârg la construcþia noului edificiu democratic. Un edificiu care se vrea ridicat cu materiale noi ºi de cea mai bunã calitate. Nu cu materiale refolosibile sau recuperate din demolarea altor formaþiuni. Au spus-o chiar arhitecþii unui edificiu pe care cutremurul electoral din 2000 l-a pus la pãmânt pentru destul de multã vreme: domnii Emil Constantinescu ºi Dorin Marian care, complet dezinteresat, au dorit sã nãºeascã venirea pe lume a fragedei mlãdiþe politice botezatã URR. Cum spuneam, una dintre problemele noii formaþiuni este gãsirea de lideri credibili, proaspeþi, uscaþi ºi nepãtaþi de tãvãleala politicã cotidianã. Dupã cum se zvoneºte prin culisele noii formaþiuni, unul dintre personajele asupra cãruia s-au aþintit cãtãrile URR-iste este Florin Cãlinescu. De ce Florin Cãlinescu? În primul rând, pentru cã este un personaj popular. Îl ºtim toþi, chiar dacã de vreun an n-a mai apãrut, uitam-nisam, pe micul ecran. Îl ºtiu ºi þãranii din piaþã, ºi orãºenii din centru. ªi foarte mulþi îl simpatizeazã pentru fermitatea ºi limpezimea opþiunilor lui în orice domeniu. Florin Cãlinescu ar putea fi, de data asta, o bunã locomotivã pentru un tren în care s-au îmbarcat atâþia necunoscuþi. Cât despre pofta lui Cãlinescu de a face valuri în jurul sãu, n-ar trebui sã mai vorbim. Nevorbit de un an, cred cã abia aºteaptã prilejul de a-ºi declanºa dezertaþiile pe orice temã, dar mai ales pe cele majore, pe care le-a întors pe toate feþele în "Chestiunea Zilei". Cãlinescu ar mai putea veni cu aplombul dat de o tentativã politicã nereuºitã: aceea de a candida la preºedinþie, în numele partidului domnului Mãgureanu, intenþia ratatã de puþin în toiul campaniei din anul 2000. ªansa URR-ului aceasta poate fi Floriiiin Cãlinescu. ªi - bineînþeles - echipa lui de specialiºti. |