Dacã pentru echipa ConvenÞiei Democrate, venitã la putere În 1997, a fost ceva mai simplu sã se delimiteze, cel puÞin formal, de sistemul ce a generat guvernarea postrevoluÞionarã, datoritã unei pretenÞii de ereditate istoricã, afirmatã de 'aripa venerabilã' a celor trei formaÞiuni care se reclamau de la 'accidentul' din 1944, nu acelaºi lucru se poate spune despre AlianÞã.
'Sistemul ticãloºit' a fost o formulã de succes, dar ca oricãrei formule de acest fel, i-a lipsit conÞinutul. Pentru simplul motiv cã, aproape În majoritate, AlianÞa κi avea, prin liderii sãi, originea În acelaºi sistem care a generat clasa politicã postrevoluÞionarã. Pe mãsurã ce 'istoricii' s-au retras din scenã, ei au fãcut loc unor generaÞii ºcolite ºi educate la vatra sistemului comunist. Nici Bãsescu, nici Stolojan, nici Tãriceanu sau Boc n-au stat vreme de aproape cinci decenii Într-un clopot de sticlã, feriÞi de influenÞele nocive ale unei noi filosofii de viaÞã ºi politicã care a 'rodit' doar În ograda lui Iliescu-Nãstase-Mitrea ºi Geoanã. Ba, dimpotrivã. La putere sau În opoziÞie, dupã cum au ales sã joace, toÞi aceºtia ºi-au fãcut, unii altora, servicii, s-au ajutat discret sã treacã peste perioadele dificile ºi au alcãtuit alianÞe secrete. Cel mai interesant lucru mi se pare faptul cã echipa Învingãtoare la finele lui 2004 asupra 'sistemului ticãloºit' din 2001-2004 este compusã În majoritatea ei, din oameni bine realizaÞi material, cu averi considerabile fãcute, În special, pe când se aflau În opoziÞie, sub oblãduirea discretã a celor de la putere care, la rândul lor, beneficiaserã de un tratament asemãnãtor În perioada 1997-2000! Sistemul, dacã a fost ticãlos (nu ticãloºit, cum spunea dl Bãsescu, pentru cã asta presupune ca la origine sã fi fost bun ºi sã-l fi stricat eventual cei care au urmat) a fost datoritã celor care l-au compus ºi l-au perfecÞionat. El a nãscut majoritatea politicienilor de astãzi care nu se deosebesc decât prin culoarea hanoracelor pe care le abordeazã la ocazii festive. Pe dedesubt ei poartã, cu toÞii, aceeaºi hainã a lãcomiei, interesului personal ºi a indiferenÞei faÞã de soarta celor pe a cãror spinare s-au propulsat spre vârfurile puterii ºi ale averii.
Poate sĂŁ bea zece ani de-acum ĂŽncolo Âşampanie, ĂŽn noaptea de Anul Nou, ĂŽn piaĂža UniversitĂŁĂžii, preÂşedintele BĂŁsescu. Gustul acesteia va fi acelaÂşi: al demagogiei ieftine Âşi al sfidĂŁrii bunului simĂž prin arogarea de merite Âşi calitĂŁĂži inexistente. Pentru cĂŁ Âşampania din beciul casei din MihĂŁileanu nu diferĂŁ decât prin culoarea portocalie a etichetei faÞã de Âşampania din subsolul casei din Zambaccian - 'licoarea' e aceeaÂşi.