Mai bine mai târziu decât de loc - se vor fi gândit şefii Partidului Social Democrat atunci când au luat decizia de a renunţa la cei trei miniştrii tăvăliţi de presă şi de opoziţie prin toate noroaiele acuzelor mai mult sau mai puţin îndreptăţite. Aparent, decizia premierului de a anunţa aceste demiteri/demisii în chiar dimineaţa de după scrutin a fost inspirată.  Ea a oferit tuturor un subiect nou, proaspăt şi suculent.  Năpustindu-se asupra lui, observatorii şi comentatorii au făcut practic uitat "miracolul" ultimelor două ore de referendum, cu toate suspiciunile legate de acesta. Dar, pe fond, măsura a venit târziu.  Mult prea târziu.  Nepermis de târziu.  În mod normal pentru un climat politic ce mai ţine cont şi de morală, nu doar de oportunitate, doamna Puwak ar fi trebuit să demisioneze a doua zi după ce s-a dovedit că afirmaţia sa - că fiul şi soţul au obţinut finanţările pentru proiecte înainte ca dânsa să preia portofoliul Integrării era neadevărată.  Indiferent cât de mare sau de mică era vinovăţia sa, fusese prinsă cu minciuna, şi un ministru prins minţind va fi întotdeauna suspectat că face din asta o practică.  Dl Beuran, la rândul său, ar fi trebuit şi el să renunţe la portofoliu înainte ca lucrurile să capete întorsătura dramatică pe care au căpătat-o: potriveala dintre texte era o chestiune de necontestat.  Nu e vorba de calitate sau adâncimea textului.  Cu atât mai de neiertat eroarea, cu cât era vorba despre lucruri atât de nesemnificative.  Cât despre Şerban Mihăilescu, el ar fi trebuit să fie cel care deschidea lista, încă de la episodul cu Păvălache, cu atât mai mult cu cât norul bănuielilor, gros şi dens, plutea de multă vreme deasupra sa. Momentul "sacrificiului de partid" a fost tardiv şi aproape inutil, cu consecinţe ireparabile şi pentru "eroii" săi, şi pentru formaţiunea din care fac parte.  Tradiţionalele acuze de corupţie au acum o dimensiune concretă şi ele vor constitui calul de bătaie favorit al campaniei pe care dubla opoziţie o va duce împotriva PSD-ului.  O campanie care va avea ca circumstanţă agravantă repetatele luări de poziţie de solidarizare cu cei aruncaţi acum peste bord fără prea multe remuşcări.