Mai bine mai târziu decât de loc - se vor fi gândit șefii Partidului Social Democrat atunci când au luat decizia de a renunța la cei trei miniștrii tăvăliți de presă și de opoziție prin toate noroaiele acuzelor mai mult sau mai puțin îndreptățite. Aparent, decizia premierului de a anunța aceste demiteri/demisii în chiar dimineața de după scrutin a fost inspirată. Ea a oferit tuturor un subiect nou, proaspăt și suculent. Năpustindu-se asupra lui, observatorii și comentatorii au făcut practic uitat "miracolul" ultimelor două ore de referendum, cu toate suspiciunile legate de acesta. Dar, pe fond, măsura a venit târziu. Mult prea târziu. Nepermis de târziu. În mod normal pentru un climat politic ce mai ține cont și de morală, nu doar de oportunitate, doamna Puwak ar fi trebuit să demisioneze a doua zi după ce s-a dovedit că afirmația sa - că fiul și soțul au obținut finanțările pentru proiecte înainte ca dânsa să preia portofoliul Integrării era neadevărată. Indiferent cât de mare sau de mică era vinovăția sa, fusese prinsă cu minciuna, și un ministru prins mințind va fi întotdeauna suspectat că face din asta o practică. Dl Beuran, la rândul său, ar fi trebuit și el să renunțe la portofoliu înainte ca lucrurile să capete întorsătura dramatică pe care au căpătat-o: potriveala dintre texte era o chestiune de necontestat. Nu e vorba de calitate sau adâncimea textului. Cu atât mai de neiertat eroarea, cu cât era vorba despre lucruri atât de nesemnificative. Cât despre Șerban Mihăilescu, el ar fi trebuit să fie cel care deschidea lista, încă de la episodul cu Păvălache, cu atât mai mult cu cât norul bănuielilor, gros și dens, plutea de multă vreme deasupra sa. Momentul "sacrificiului de partid" a fost tardiv și aproape inutil, cu consecințe ireparabile și pentru "eroii" săi, și pentru formațiunea din care fac parte. Tradiționalele acuze de corupție au acum o dimensiune concretă și ele vor constitui calul de bătaie favorit al campaniei pe care dubla opoziție o va duce împotriva PSD-ului. O campanie care va avea ca circumstanță agravantă repetatele luări de poziție de solidarizare cu cei aruncați acum peste bord fără prea multe remușcări. |