Avem, fãrã îndoialã, o mare dozã de bunãvoinþã faþã de cei care ne sunt simpatici. Ca, de pilda, premierul Isãrescu: omul pare de treabã, stã în banca lui, nu e ahtiat dupã putere ºi ºtie sã temporizeze cu tact. De ce nu l-am gratula atunci, încã odatã, cu înþelegerea ºi bunãvoinþa noastrã, cum s-a întâmplat de atâtea ori? Îmi vin in minte agreabilele sale prezenþe în mass media, pe când era guvernator la Banca Naþionalã. Parcã-l vãd cum ne arata el grafice reconfortante din care reieºea cã, dupa câteva tresãriri neimportante pe la mijlocul anului, cursul leu-dolar o va lua la vale, prilejuindu-ne un sfârºit de an fericit, cu paºii mãrunþi ai devalorizãrii ºi cu premise reconfortante pentru urmãtorul an. Cã niciodatã predicþiile sale nu s-au împlinit - nu e un capãt de lume. În fond, nimeni nu e profet în þara lui. ªi pe banii lui. De ce-ar fi dl Isãrescu? Important este, însã cã de fiecare datã am trecut cu uºurinþã peste aceste profeþii neîmplinite, mulþumindu-ne cu goana dolarului nu era mai nebunã decât era. Important este cã aceste bâlbe nu i-au rãpit niciodata ºarmul, ºi n-au slãbit niciodatã încrederea publicului în capacitatea sa de a stãpâni sistemul. Nici când au dat faliment bãncile, una dupã alta, nu s-a gândit nimeni cã guvernatorul ar putea avea o vinã cã nu ºi-a pus oamenii sã le supravegheze cu mai multã stricteþe. La urma-urmei e ºi el om, are dreptul sã mai ºi greºeascã, ne-am zis, cum ne zicem ºi acum când previziunile sale referitoare la inflaþie au fost date peste cap. Cu farmecul sãu recunoscut, dl Isãrescu ne-a explicat cã depãºirea indicilor prevazuþi este, pânã la urmã, o treabã bunã: "am sacrificat inflaþia în favoarea creºterii economice!" Ducã-se-ncolo de inflaþie, ne-am zis, mergem pe mâna lui Mugur: creºteri economice, de nu ne mai încâpem în piele! E drept cã aceastã creºtere nu este tocmai sãnãtoasã, cã exporturile au crescut în special la materii prime, cã legislaþia n-a fost corectatã pentru a stimula producþia în termeni reali. Dar e creºtere! E cadoul lui Mugur pentru noi, este alinarea pe care ne-o oferã pentru faptul cã pârdalnica de inflaþie continuã sã-ºi facã de cap ºi cã buzunarele noastre de oameni de treabã ºi întelegatori sunt tot mai goale. Toate astea nu conteazã atâta timp cât Mugur continuã sã fie bãiat simpatic, la locul lui ºi nepreocupat de interese personale. |