Cu un 13% din intenţiile (actuale) de vot, PNL-ul se arată într-o minoritate tot mai accentuată, mai ales că, în conformitate cu acelaşi sondaj (INSOMAR), UDMR-ul nu-i mai adaugă nimic, cu previzionatul său 4% urmând să nu mai intre în viitorul Parlament. Aşadar, se cam adevereşte lozinca băsesco-democrată referitoare la ilegitimitatea unei guvernări fără suport parlamentar şi electoral.

    Cum astea sunt considerate simple figuri de stil, Guvernul îşi vede mai departe de treabă. Cu propuneri electorale – vezi mărirea punctului de pensie – şi cu acţiuni de imagine. Astfel, Delegaţia Permanentă (cât de permanentă?) n-a ezitat în a-şi exprima încrederea în cei trei miniştri repetenţi ai săi: Cioroianu, Chiuariu şi Adomniţei. Cioroianu i-a servit pe tavă lui Băsescu un nou argument referitor la nepotrivirea sa cu funcţia, după penibila prestaţie de la conferinţa de presă a Condolezzei Rice: a confundat, într-o reuniune internaţională, Georgia cu Azerbaigeanul! Mă rog, poate fi considerată o ‚replică’ la cei care confundă curent Bucureştiul cu Budapesta, dar gafa e gafă şi se contabilizează ca atare. Chiuariu se dă şi el în stambă, nerecunoscând o scrisoare către Comisia Europeană, care dacă ar fi existat n-ar fi fost o gafă la fel de mare ca ceea ce rezultă din negare. Iar constructorul Adomniţei îşi vede de drumurile lui pe la porţile unui învăţământ cu care nu prea are mare lucru în comun – nici măcar cât zicea Traian Băsescu că are, personal. Cu o asemenea tripletă, la care se adaugă gafele unor miniştri maturi, precum Meleşcanu, Tăriceanu are şanse foarte mici să convingă pe cineva că treaba merge bine înainte, chiar şi cu un scor de 18%. Restructurarea guvernamentală se dovedeşte deja un eşec şi singura şansă pe care o are premierul de a mai reduce din riscurile extincţiei electorale este o remaniere dură, în care turişti de felul celor trei să fie înlocuiţi cu tehnocraţi, acceptaţi de opoziţie şi nu neapărat liberali. Pentru că izvorul de cadre al PNL pare să fi secat odată cu seceta, altfel nu-mi explic cum de-a ajuns premierul să numească în funcţii importante personaje a căror greutate reală poate fi cântărită cu ochiul liber.