Era o anecdotã sinistrã: un tip îl întreabã pe un amic cum se mai simte. -Prost! - rãspunde acesta. Am SIDA! -Da? ªi ce tratamente ai fãcut? -Fel de fel! -Dar cu nãmol ai încercat? -Pãi, la ce sã fie bun nãmolul la o asemenea boalã? -Cum la ce? Sã te obiºnuieºti cu pãmântul! Principala noastrã boalã o reprezintã costul energiei. Preþul gazelor ºi al electricitãþii tropãie de câþiva ani încoace promiþând sã se transforme într-un adevãrat galop. Autoritãþile în materie ne-au ºi dat de ºtire cã în august se va proceda la o nouã majorare - consistentã - a preþului gazelor naturale. De ce din august, când consumul este încã redus? Ca-n bancul din deschidere: ca sã ne obiºnuim cu... pãmântul. În noiembrie, când vor începe sã curgã facturile, organismul românului va fi deja blindat, psihologic, cu profilul noului preþ. Vom bãga mai uºor mâna în buzunar, fãrã sã ne mai întrebãm de unde naiba provin aceste sume ºi cum le-o fi calculat cine le-a calculat. Este, bineînþeles, o iluzie. Ca ºi iluzia cã iarna 2002/2003 va fi una ca oricare alta. Va fi, din punctul de vedere al buzunarului cetãþeanului, poate cea mai grea dintre ultimele 13! Va fi iarna în care salariul minim pe economie se va dovedi, în mod fatal, inferior facturii de întreþinere lunarã. Or, un asemenea fenomen nu poate sã demonstrreze altceva decât cã sistemul funcþioneazã defectuos. Cã societatea nu este în stare sã rezolve problemele fundamentale ale oamenilor. Cã din ceea ce se produce cum se produce, mult prea mult se furã, se risipeºte, se gospodãreºte prost. Este o situaþie gravã pe care obiºnuitele ºtergeri sau eºalonãri de datorii nu vor reuºi sã o rezolve. Pentru cã hiba este de fond. De vinã cã cetãþeanul nu poate sã-ºi achite aceastã facturã este vinovat întregul aparat care gestioneazã þara într-un mod care nu poate conduce decât la faliment. Ori, sã falimentezi o þarã este o performanþã nu la îndemâna oricui...