Discursul autoritar al preÂşedintelui Constantinescu la ĂŽncheierea DelegaĂžiei Permanente a PNÞCD marcheazĂŁ un moment important al evoluĂžiilor politice preelectorale. Practic, preÂşedintele ĂŽÂşi asumĂŁ prin acest gest succesiunea la conducerea formaĂžiunii ĂŽn numele cĂŁreia a candidat Âşi a câºtigat. Sau, cel puĂžin, aÂşa ceva a lĂŁsat sĂŁ se ĂŽnĂželeagĂŁ, afirmându-Âşi ataÂşamentul neabĂŁtut faÞã de un partid cutremurat recent de o sciziune majorĂŁ - prima rupere importantĂŁ din istoria de zece ani a formaĂžiunii re-fondate de cĂŁtre Corneliu Coposu. În acest fel, ultima necunoscutĂŁ din recuzita de partid pare a fi tranÂşatĂŁ: aceea a preÂşedinĂžiei. A succesiunii la scaunul dlui Diaconescu, ale cĂŁrui putere Âşi rĂŁbdare au fost serios puse la ĂŽncercare ĂŽn ultima vreme. DupĂŁ ce bĂŁtĂŁlia pentru postul executiv de prim-vicepreÂşedinte a fost tranÂşatĂŁ ĂŽn defavoarea Cotrocenilor (al cĂŁror candidat, Radu Sârbu, a fost devansat ĂŽn mod sugestiv de cĂŁtre omul de casĂŁ al lui Diaconescu – Ioan MureÂşan), echilibrul relaĂžiei partid-preÂşedinte se restabileÂşte pe baza unei succesiuni „de facto". Emil Constantinescu nu-Âşi putea permite sĂŁ cocheteze pânĂŁ ĂŽn ultimul moment cu felurite formaĂžiuni care nu-i puteau garanta nimic. PNÞCD este vrabia din mânĂŁ - chiar dacĂŁ mai jumulitĂŁ. Ea este baza pe care echipa de la Cotroceni intenĂžioneazĂŁ sĂŁ-Âşi construiascĂŁ strategia viitoarelor alegeri, asigurându-Âşi structura de fond a unei coaliĂžii ulterioare. OdatĂŁ cu ieÂşirea din scenĂŁ a lui Radu Vasile - ĂŽn mod evident cel mai hotĂŁrât Âşi mai obstinat adversar al sĂŁu - Emil ConstantineÂşcu gĂŁseÂşte cale liberĂŁ spre vârful ierarhiei ÞãrĂŁniste, unde dintre „clasici" doar Ionescu-Galbeni mai este capabil de acĂžiune. ÂŞi de re-acĂžiune.

ObservaĂžia preÂşedintelui cum cĂŁ „cine vrea sĂŁ plece e liber sĂŁ plece", racordatĂŁ la punctul de vedere al „aripii" OpriÂş mi se pare a fi cel mai ĂŽngrijorĂŁtor semnal faÞã de opĂžiunile viitoare. Este un refuz implicit al discuĂžiei Âşi al ĂŽnnoirii. Or, ĂŽn absenĂža acestor doi termeni, orice ideologie riscĂŁ sĂŁ se blocheze pe linia stalinistului „cine nu e cu noi, e ĂŽmpotriva noastrĂŁ".