Procurorul Daniel Morar, ºeful DNA, a þinut sã dea semnalul de deschidere a sezonului de pescuit pentru peºtii mari, într-o conferinþã de presã festivã. Cu acest prilej el a anunþat cã sunt în lucru vreo 28 de dosare între ale cãror coperþi se aflã nume sonore din elita politicii: parlamentari, miniºtrii, ºefi de instituþii. N-a ridicat vãlul secretului decât de pe unul dintre acestea: acela care îl priveºte pe fostul ºef al Regiei Pãdurilor, actual deputat PSD, Ion Dumitru. Acestuia i se reþin cheltuieli nejustificate ºi licitaþii trucate prin care ar fi pãgubit statul de vreo 2 milioane de euro. Cine-ºi va face iluzia cã odatã dosarul fãcut de PNA, inculpatul e ca ºi legat, se cam înºealã. Pentru cã într-o justiþie care se vrea democraticã lucrurile nu sunt chiar aºa de simple cum erau pe vremea comunismului, când justiþia nu avea de fãcut altceva decât sã dea sentinþa pe ceea ce exista în dosar, lucruri în general considerate ca inatacabile. Din pãcate, instituþia procuraturii pare sã se fi adaptat cel mai puþin noilor rigori, democratice ºi profesionale. Altfel nu se explicã eºecurile în serie suferite de procurori la proba instanþei. Atâþia infractori sadea au fost puºi în libertate pentru cã dosarele erau prost alcãtuite, probele erau insuficiente (uneori cu intenþie) sau se comiteau erori grosolane de procedurã, încât opinia publicã a devenit cu bun temei reticentã. Existã, desigur, reflexul de a da vina pe magistraþi. Dar, chiar dacã ºi în rândurile lor se înregistreazã manifestãri de neglijenþã sau de clemenþã dubioasã, aici lucrurile mai pot fi corectate. Un dosar prost fãcut, însã, nu-i lasã judecãtorului altã ºansã decât sã-l respingã ºi sã punã infractorul în libertate! Nici o instanþã nu-ºi va putea aroga dreptul de a pronunþa o sentinþã în absenþa susþinerii adecvate cu probe la dosar, doar în ideea cã inculpatul are o culpã evidentã ce n-ar mai trebui demonstratã. Aºa cã în locul dlui Morar, aº fi fost ceva mai circumspect ºi nu m-aº fi grãbit sã anunþ triumful anticorupþiei. Aceastã mediatizare nu este nici de bun augur ºi nici corectã, deºi ea a devenit la noi o adevãratã modã. Nu-mi amintesc, de pildã, ca dl Bloom - cel cu afacerile cu petrol din Irak - sã fi fost plimbat cu alai de presã pe la procurori, înainte de a fi arestat. Iar de arestat a fost doar atunci când procurorii au avut dovada clarã, indubitabilã a vinovãþiei lui. Aºa încât rãmân sceptic ºi prefer sã aºtept sã vãd ce va rãmâne în nãvodul dlui Morar dupã ce va fi ridicat din apele tulburi ale corupþiei. |