Preşedintele Băsescu i-a cerut directorului SRI ca oamenii acestuia să facă o investigaţie legată de modul în care a fost abordată internarea sa de urgenţă pentru hernia de disc şi să afle motivele pentru care a fost purtat aiurea-n tramvai dintr-un spital în altul. Preşedintele a sesizat, post-operator, faptul că brambureala de care au dat dovadă cei din jurul său putea să-i pună în mod serios, în pericol, viaţa. Eu cred că nu este nevoie ca SRI-ul să-şi mai bată capul cu lămurirea acestei probleme. Ea este perfect limpede şi se vede cu ochiul liber: nu a existat nici un proiect, nici o regulă de urmat într-o asemenea situaţie. Probabil că s-a plecat de la supoziţia că un preşedinte nu-şi permite să se îmbolnăvească, date fiind atribuţiile pe care le are. Îmi spune un domn care a făcut parte din structurile active ale fostei Securităţi că celebra Direcţie a-V-a - care număra doar vreo 400 de oameni, faţă de cei peste 1500 de care dispune acum SPP-ul, avea reguli foarte stricte pentru aproape orice situaţie ar fi putut interveni. Exista un set întreg de plicuri şi dacă Ceauşescu ar fi acuzat dureri ale spinării se deschidea pe loc plicul pe care scria 'dureri de spinare', iar acolo se afla toată procedura de urmat, inclusiv numele medicului sau al medicilor care ar fi trebuit să-l opereze. (Apropo: nu cred că Ceauşescu s-ar fi dus la Viena pentru o asemenea intervenţie! Mai degrabă ar fi adus toată Viena la Bucureşti). Or, se pare că asemenea reguli nu mai există. Şi atunci se manifestă improvizaţia şi bâlbâiala. Sigur că este revoltător ca un om - fie el un simplu 'domn Lăzărescu' şi nu preşedintele ţării - să fie purtat dintr-un spital în altul şi să asculte păreri fundamental diferite una de cealaltă. După cum cel puţin la fel se anormal este ca ministrul Sănătăţii să ajungă brusc la concluzia că sistemul naţional este incapabil să ofere garanţii pentru o corectă intervenţie. În acest caz, lucrurile pot căpăta proporţii alarmante: de ce nu ar avea orice alt pacient care plăteşte asigurări sociale, dreptul la garanţia intervenţiei? De ce să accepte ideea că este un cobai pe care medicii fac experimente? De ce, în ultimă instanţă, să nu-i trimită statul la Viena pe toţi cei care suferă de hernie de disc şi să nu-i supună riscului ca în condiţiile existente la noi. Să rămână schilozi pe viaţă? Nu cred că e treaba SRI-ului, doar dacă la originea bramburelii n-am admite faptul că ar fi putut sta o mână criminală, hotărâtă să-l scoată din joc pe preşedinte. Sper că la noi lucrurile nu merg, încă, atât de departe. Dar constat că prostia şi incompetenţa, când îşi dau mâna, pot face mai mult rău decât un eventual plan diabolic...