Va rãmâne, desigur, în antologia umorului involuntar acel "spor de confidenþialitate" propus a fi dat funcþionarilor parlamentari pentru ca de acolo sã nu se mai scurgã date compromiþãtoare cãtre presã. Un 15% care ar fi avut darul sã închidã gura celor dispuºi sã-ºi plece urechea ºi buzunarul spre oferta din afarã.
Aceastã idee readuce în prim plan situaþia celei mai pãguboase gãselniþe a acestei epoci postrevoluþionare: sporul. Faptul cã într-o þarã sãracã în care se munceºte puþin ºi se furã mult salariile nu pot depãºi anumite limite fãrã a sãri în ochi si a stârni controverse a condus la inventiva formulã a adaosului la retribuþie: sporuri de zi pentru paznici de noapte, sporuri de dupã-amiazã pentru cei care ard gazul dimineaþa, sporuri de medii toxice, sporuri de înãlþime ºi de adâncime, sporuri de aer, apã ºi de uscat, sporuri de sãrbãtori religioase ºi de aniversãri politice, sporuri de frig ºi de cãldurã ºi aºa mai departe, într-o listã plinã de fantezie. Sunt unele domenii în care, faþã de mulþimea sporurilor (intitulate, la începuturi, drepturi "confiscate" de odioasa dictaturã), leafa reprezintã un mizilic care are ºi dezavantajul de a fi impozabil.
Sporul de confidenþialitate bate, însã, toate recordurile ºi deschide calea unor noi performanþe. Putem sã ne întrebãm când vom asista la propunerea unui spor de patriotism pentru ambasadori sau la un spor de curaj pentru militari? Ca sã nu mai vorbim de un spor de confidenþialitate la lucrãtorii S.R.I. sau la unul de corectitudine pentru judecãtori. Procentele pot fi negociabile... |
|
| Accesari:
1928
|
Adauga o opinie