Într-o societate convertitã brusc la pragmatism, cum este a noastrã, cultura, nevoitã sã se rezume la slabele resurse ale statului, este cea mai în pericol sã rãmânã de izbeliºte, cu consecinþe grave pe planul viitorului educaþiei. într-o astfel de situaþie, cea de-a 13-a ediþie a Festivalului Enescu, programatã în septembrie, constituie o oazã de speranþã ºi o neaºteptatã sãrbãtoare a spiritului. Simpla lecturã a programului ne aratã cã va fi, practic, cel mai "tare" festival european de gen, cu 6 orchestre internaþionale, din care 4 se aflã în primele 5 ale unui clasament mondial, cu soliºti de talia lui Menuhin, Mehta, Rodjestvenski sau Lupu, dar ºi cu un public avid de culturã autenticã. Din pãcate, însã, la mai puþin de douã luni pânã la primul gong inaugural, persistã încã o serie de necunoscute ce pot afecta grav tot efortul organizatoric de pânã acum: când se va ºti în ce salã se va desfãºura ? (Palatul Parlamentului nefiind potrivit, din punct de vedere funcþional, pentru o asemenea manifestare); când se va încheia contractul cu TVR ? (fãrã de care acþiunea riscã sã-ºi piardã impactul); dar, mai ales, când ºi de unde se vor aduna cele 800 de milioane de care mai este nevoie ? Pentru cã, iatã o realitate tristã si îngrijorãtoare, în jurul lui Enescu nu prea se înghesuie sponsorii. Douã mari firme (mobilã ºi tehnicã de calcul) au declinat deja propunerile, pe motiv cã nu este o manifestare "serioasã". Adevãrat, nu atât de serioasã cât un concurs de "miss Ciorogârla" sau cât o paradã a modei, pentru care, desigur, pânã la ora asta s-ar fi gãsit ºi sala ºi banii. Enescu rãmâne, însã, ceea ce este: un personaj neatractiv pentru sponsori ºi cu prizã doar la un public în stare sã renunþe la orice pentru a-ºi plãti privilegiul de a fi pãrtaº la actul de culturã.