La ora când era programatã recepÞia prilejuitã de Ziua Jandarmeriei, un grup de ofiÞeri aflaÞi În faÞa porÞii Comandamentului, pe ale cãror feÞe nu se putea citi nimic, informa pe invitaÞi cã festivitatea s-a anulat. Pur ºi simplu, fãrã nici o altã precizare. InvitaÞii fãceau stânga'mprejur pradã celor mai contradictorii supoziÞii. "Ce s-a Întâmplat?" Ce putea sã se Întâmple? O jumãtate de orã mai târziu, un telefon dat dintr-un legitim interes profesional la cabinetul comandamentului de armã avea sã aibã ca rãspuns o explicaÞie cel puÞin penibilã: festivitatea se contramandase din cauzã cã nu fusese timp sã se instaleze un cort care sã-i protejeze pe participanÞi de intemperii. MotivaÞia era rostitã cu adâncã convingere chiar dacã la ora aceea strãlucea puternic soarele care, câteva ore mai devreme, fusese acoperit de norii ameninÞãtori buluciÞi pe cerul laºului.
Între muþenie ºi minciunã se întinde o plajã ce þine de persistenþa unui sindrom de sorginte totalitarã cãruia mare parte din corpul nostru ofiþeresc îi este încã tributar: secretomania. Cele mai simple, mai normale ºi mai omeneºti lucruri au fost întotdeauna învãluite într-un mister care n-a fãcut altceva decât sã dea naºtere celor mai fanteziste speculaþii. Stau ºi mã întreb - respectându-le durerea - de ce domnii ofiþeri de la poarta Comandamentului n-au reuºit sã spunã clar cã s-a întâmplat o tragedie care fãcea imposibilã festivitatea? De ce ºeful de cabinet al regretatului general Bunoaica a trebuit sã se preteze la o minciunã când era clar cã, cel puþin pentru presã, aceasta nu avea cum sã reziste? Transparenþa, acolo unde este cazul, se învaþã greu. Mult mai greu decât pãstrarea secretului. Tot unde este cazul.
(6 septembrie 1995)