Festivalul "Enescu" din acest an are toate premisele pentru a putea deveni un eveniment cultural de calibru mondial. Mulţimea vedetelor autentice, prestigiul lor muzical, calitatea repertoriului sunt atuuri care ne dovedesc faptul că România rămâne un reper constant pe harta culturală, un reper care depăşeşte net performanţele politice, economice şi sociale cu care ne înscriem în concertul universal. Este aceasta o dovadă peremptorie a creativităţii, a spiritului deschis si dinamic al unei naţiuni care a reuşit în acest fel să depăşească vicisitudinile istoriei şi condiţia sa geografică de loc de intersecţie al intereselor marilor puteri. Câştigurile noastre în acest domeniu sunt majore şi definitive. Nici un Diktat, nici un ultimatum şi nici o politică federalistă nu ne vor putea răpi patrimoniul cultural prin care vom continua să existăm chiar dacă o nouă masă verde ne-ar împărţi între cei care tânjesc după meleagurile noastre, fiind dispuşi să le considere ca aparţinându-le. Cultura naţională, cea care ne conferă identitatea spirituală, poate fi pavăza noastră cea mai de nădejde în calea aventurismului politic şi a destabilizării pe varii criterii. Este motivul pentru care cred că acest eveniment merită un consens - cât de tocit va fi termenul - si că măcar acum este nevoie să gândim si să simţim în acord cu aspiraţiile celor ce au fondat şi consolidat acest edficiu spiritual. Festivalul Enescu poate deveni o oază de bucurie şi mulţumire sufletească în pustiul disputelor sterile ce fac să întârziem atât de mult în a ne găsi locul la care avem dreptul să aspirăm nu numai sub zodia muzicii.

(7 septembrie 1995)